Autonomii locale

Pe măsura definitivării procesului de formare a poporului român şi al limbii române, numeroasele izvoare medieval oferă informaţii despre localizarea geografică şi despre originea romanilor. Printre acestea se număra lucrări, ca de exemplu: ,,Strategikon, despre administrarea imperiului ,,podoabă istoriei’’.

Informaţii ne oferă şi izvoarele arheologice, cea mai veche creaţie arheologică a poporului român fiind ,, Cultura Dridei,,.

Aceasta atestă existenţa obştiilor săteşti, comunităţii umane, conduse de cnezi, juzi, sfatul oamenilor buni şi bătrânii obştii. Obştea constituie elementul de unitate şi continuitate în istoria poporului român. Printr-un proces de centralizare, obştiile săteşti vor da naştere uniunilor de obşti numite de Nicolae Iorga ,,Romanii populare,, , acestea la rândul lor vor crea cnezate şi voievodate ce treptat vor duce la apariţia statelor feudale.
Apariţia statelor feudale româneşti a fost favorizată de o serie de factori, printre cei interni numărându-se:

• creşterea demografică
• procesul economic
• procesul de ierarhizare socială şi existenţa formaţiunilor politice prestatale

Factorii externi ce au favorizat formarea statelor feudale româneşti au fost: • decăderea puterii tătarilor;
• criza dinastica din Ungaria ( 1301-1308) şi disputele dintre Ungaria şi Polonia pentru controlul drumurilor comerciale;
• apariţia în Europa a ultimului val de migratori ce au create un echilibru politic în zona împiedicând expansiunea Ungariei şi imperiului bizantin.

Formarea Transilvaniei

Între secolul al IX-lea şi al X-lea lucrarea ,, Gesta Hungarorum’’ atestă existenţa formaţiunilor conduse de Gelul, Glad şi Menumorut.

Pentru secolele X, respective XI sunt atestate voievodatele conduse de Ahtum şi Gyula. Din secolul XI, maghiarii îşi intensifică acţiunile şi vor organiza comitate, primul fiind Bihorul. Vor încerca fără succes să impună principatul, izvoarele atestând existenţa unui principe Mercurius.

Izvoarele amintesc însă pentru 1176 pe voievodul Leustachius Rátót. Maghiarii vor favoriza pătrunderea secuilor ce au avut rol militar precum şi a saşilor ce au avut rol economic.

De-a lungul Evul Mediu, Transilvania şi-a păstrat individualitatea în cadrul Regatului Maghiar:
• din punct de vedere economic prin ocupaţii, monedă, comerţul orientat spre Moldava şi Ţara Românească;
• din punct de vedere religios, ortodoxismul fiind majoritar;
• din punct de vedere politic fiind voievodat, administraţia fiind împărţită în comitate, scaune şi districte.

Evoluţia Transilvaniei între secolele XII-XIX

Principalele instituţii politice:

Principatul

Voievodatul

VOIEVODUL – are în principal atribuţii militare, dispune de autonomie, este numit de regale maghiar cu acordul nobilimii din Transilvania. Cel mai important voievod al Transilvaniei a fost Iancu de Hunedoara.

Structura religioasă

Se consemnează în Transilvania sistemul celor 4 religii : calvinism, catolicism, luteranism şi unitarianism.

Ortodoxismul nu este recunoscut ca religie legală iar din 1366 Ludovic I de Anjou condiţionează calitatea de nobil de apartenenţa la catolicism. Acest sistem uu exclude pe romani din viaţa politică a Transilvaniei, el fiind completat cu sistemul celor 3 naţiuni privilegiate : ungurii, saşii şi secuii.

Treptat în Transilvania îşi va face apariţia religia Greco-catolică prin intermediul căreia romanii au avut access la studii şi la viaţa politică. Religia a reprezentat un important element de legătură cu românii din Moldova şi Tara Românească, întrucât ortodocşii din Transilvania vor fi subordonaţi mitropoliilor celor două ţări. Legăturile cu tara românească şi moldova au fost consolidate şi de Tara românească şi Moldova au fost consolidate şi de domnitori precum Mircea cel Bătrân, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A fost fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române. şi Petru Rareş, ultimul fiind considerat un precursor al lui Mircea cel Bătrân Ştefan cel Mare Petru Rareș Mihai Viteazul

Între 1589-1601 Transilvania se va afla sub controlul lui Mihai Viteazul , domnitor ce va lua o serie de măsuri în favoarea romanilor şi a bisericii ortodoxe. Din punct de vedere al statutului politico- juridic, Transilvania a cunoscut ocupaţia maghiară, suzeranitatea otomană, ocupaţia austriacă iar din 19867, dualismul austro-ungar. din, suzeranitatea otomană, ocupaţia austriacă iar din 19867, dualismul austro-ungar. Din 1541 Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate turcească. Ast înseamnă că principatul plătea tribut turcilor şi îs putea alege principele, dar trebuia să fie confirmat de sultan.

Din 1699, în urma păcii de la Karlowitz , Transilvania intra sub ocupaţie austriacă iar provincial este condusă de un guvernator, numit de împăratul habsburgic. Austriecii vor menţine însă sistemul celor 3 naţiuni privilegiate şi a celor 4 religii .

Formarea Țarii Românești

Situația de la sud de Carpatii este descrisă în diploma cavaleriilor ioaniți, acordată de regele maghiar Bela al IV-lea (2 iunie 1244) . Diploma arată efortul Ungariei de a-și reface și consolia influența la sud de Carpați, precum și de a relua cu ajutorul acestui ordin cavaleresc expansiunea spre răsărit.
Textul diplomei surprinde realități sociale politice și economice din acest spațiu la mijlocul secolului al VIII în plan social. Diploma reprezintă diferența lumii medievale românești, precum și stratificarea socială în feudali și țărani. Cel mai important aspect menționat în diplomă este cel care atestă existența la sud de Carpați a unor autonomii locale:
• voiedatul lui Litovoi e, între Olt și Jiu;
• voievodatul lui Seneslau, în stânga Oltului;
• cnezatul lui Ioan, în sudul Olteniei;
• cnezatul lui Farcaș, care cuprindea estul Banatului și vestul Olteniei (numit ulterior, Banatul de Severin)

Între 1277 și 1279 Litovoi se află în conflict cu coroana maghiară, el moare în bătălie iar fratele său, Bărbat se va răscumpărat din prizonierat contra unei sume mari de bani. Întemeierea Țării Românești este legat de legenda descălecatul lui Negru Vodă din Făgăraș la 1290.

Istoria certă a Țării Românești începe cu Basarab întâi 1310 1352. Acesta obține Independența noului stat în lupta de la Posada împotriva regelui maghiar Carol Robert de Anjou

Bătălia de la Posada este descrisă de documentul numit ,,Cronica pictată de la Viena,, (1358). Principalul izvor istoric al evenimentelor din 1330. Termenul de Posada nu reprezintă numele unei localități, ci denumește o trecătoare, un loc îngust, în defileu desemnând caracteristicile locului în care sa desfășurat confruntarea. Această denumire corespunde descrierii din Cronica pictată de la Viena, privind râpile adânci și abrupte de la înălțimea cărora românii aruncau asupra oștenilor maghiar săgeți și bolovani.

Soldată cu o victorie pentru români, această luptă a însemnat sfârșitul suzeranității maghiare și apariția primului stat românesc independent.

Țara Românească urmează parcursul consolidării statale, de organizare a instituțiilor și de afirmare în relațiile internaționale, în timpul domniei urmașilor lui Basarab I. Nicolae Alexandru ( 1352-1364 ) întemeiază Mitropolia Țării Românești în 1359, cu sediul la Curtea de Argeș, iar Vladislav Vlaicu ( 1364-1376 ) respinge primul atac al turcilor otomani în Țara Românească. Următorii domnitori printre care și Mircea cel Bătrân, continuă consolidare a statului prin acțiuni de politică internă și externă.

Formarea Moldovei

În ceea ce privește existența unor structuri politice românești, autonomii locale în Moldova, izvoarele istorice sunt mai puțin lămuritoare, fără a menționa numele conducătorilor, însă se pot numi și localiza câteva dintre ele:
• Pentru secolul al XII-lea, cronicile rusești menționează o ,,țară Berlad,,;
• Pentru secolul al XIII-lea, documentele cancelariei regale maghiare și papale stabilesc o ,,țară a brodnicilor,,.
• Iar cronica ruseasca testo țară bolohovenilor.

De asemenea, documentele atestă existența unor autonomii locale cu numele de :
♦ ,,codrii,, - codrii Cosminului
♦ ,,câmpuri,, - Câmpul lui Dragoș
♦ ocoale și cobâle

între 1345 1354, regalitatea maghiară înființează o marcă de apărare împotriva tătarilor la Baia, condusă de Dragoș.

În 1359, în Voievod din Maramureș, Bogdan, se răscoală împotriva dominației maghiare. Trece Carpații și îi alungă pe urmașii lui Dragoș și pune bazele noului stat medieval. Ludovic de Anjou va recunoaște independența Moldovei în 1365.

Urmașii lui Bogdan vor lua măsuri pentru consolidarea statului:
Lețcu I ♦ înființează Episcopia Catolică de la Siret.
Petru Mușat ♦ organizează conducerea Domnească
♦ Stabilește dregătorii ( funcție boierilor )
♦ fixează capitala la Suceava
♦ bate primii bani
♦ tipărește mănăstirea Hărăuți

Petru Mușat în 1387 se recunoaște vesel al regelui Vladislav Iagello, atât din motive comerciale cât și de teama unui atac din partea Ungariei. În 1388 va acorda regelui polon un împrumut de trei mii de ruble, primind drept garanție Pocuțtia teritoriu discutat mai târziu între Moldova și Polonia. Întemeiază Mitropolia ortodoxă cu sediul la Suceava va, unde sa stabilit și reședință Domnească.

Sub domnia lui Roman întâi (1391-1394) Voievod al Țării Moldovei de la munți până la Mare, în Moldova sau desăvârșit teritorial prin unificarea teritoriilor dintre Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră.

Întemeierea statului medieval Dobrogea

Pentru secolul al X-lea, inscripția de la Mircea Vodă datată în 943 și cele din complexul Basarabi-Murfatlar atestă un "jupanat" condus de jupânul Gheorghe.

În secolul al XI-lea, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră se manifestă Autoritatea bizantină sub Care este atestată o unitate teritorială administrativă ,,Thema Paristrion, condusă de un funcționar al Imperiului Bizantin.

În a doua jumătate a secolului al XI-lea în lucrarea Anei Comnena, Alexiada, sunt atestate trei formațiuni politice conduse de Tatos, Sastza și Sestlav, aceștia având un județ ședința la Dristor, respectiv Preslav și Vicina.

În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, împărații bizantini îi colonizează pe turcii selgiucizi, Stabiliți în zona Babadagului; așezarea lor în zona are și o semnificație militară, ei contribuind la limitarea incursiunilor tătare.

În prima jumătate a secolului al XIII-lea este atestată țara Cavarnei, recunoscută de Imperiul Bizantin ca unitate politică distinctă virgula sub Autoritatea religioasă a Patriarhiei de la Constantinopol. Această formațiune politică reprezintă nucleul viitorului stat dobrogean care el are atestă drept conducător, în prima jumătate a secolului al XIV-lea pe Balica. Acesta intervine prin participarea militară chiar în luptele interne pentru tronul Constantinopolului.

Urmașul lui Balica este Dobrotici, care primește de la Imperiul Bizantin titlul de despot, rang politic și militar și reușește să unifice teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră. În 1386 la conducerea statului dobrogean autonom urmează Ivanco, fiul lui Dobrotici, care însă moare în 1388 în luptele cu turcii otomani. Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești, include Dobrogea, în același an în competența Țării Românești. În 1417, Dobrogea a fost pierdută de Mircea în favoarea Imperiului Otoman, rămânând în competența acesteia până în 1878.

$$ \left (2 \right )+5=3 $$