Istorie -> Lecţii -> Istoria României -> Etnogeneza românească între ştiinţă şi politică

Etnogeneza românească între ştiinţă şi politică

Susţinători: I Szamoszkozy, I Sulze, Chr. Angel, R. Roesler

Adversari: Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce

Corifei: B.P Haşdeu, A.B Xenopol, Nicolae Iorga, Eduard Gibbon

Scopul teoriei imigraţioniste: să justifice dominaţia străină asupra Transilvaniei şi lipsa de drepturi politice a românilor

ARGUMENT

1) Ocupaţia romană nu a fost în măsură să declare romanizarea, timpul fiind prea scurt:

2) Dacii au fost exterminate în urma celor două războaie daco-romane;

3) Retragerea aureliana a însemnat, părăsirea complete a provinciei Dacia;

4) Asemănările între limba romană şi limba albaneză.

5) Nu există în limba romana cvinte provenind de la vechii romani;

6) Nu există izvoare istorice referitoare la romani şi ţara lor până în secolul al XII-lea;

CONTRAARGUMENTE

1) Cazul Galiei şi Hispaniei, unde romanizarea s-a realizat într-un interval de timp comparabil;

2) Latinitatea limbii române;

3) Continuitatea dacică;

4) Continuitatea daco-romana;

5) Existenţa numelor proprii;

6) Romanii sunt amintiţi în izvoarele istorice, începând încă din secolul VII, acestea provenind de la muntele Athos sau reprezentând lucrări redactate de istorici arabi, bizantini sau turci.

Romanitatea romanilor a susţinut revendicările romanilor din Transilvania exprimată pentru prima dată în Supplex Libelux elaborate în 1791.