Roman modern subiectiv interbelic al experientei Maitreyi de Mircea Eliade

Roman modern subiectiv interbelic al experientei Maitreyi de Mircea Eliade

Încadrarea operei într-un tip de roman, într-o perioadă literară, într-o orientare tematică:

Romanul modern, de analiză psihologică “Maitreyi” de Mircea Eliade este un roman al autenticităţii şi al experienţei, un roman de dragoste, exotic, apărut în 1933, în perioada interbelică.

“Maitreyi” este un roman al existenţei pentru că valorifică trăirile intense ale personajelor care au experienţe definitorii şi un roman al autenticităţii prin utilizarea unor elemente care ţin de  realitate (jurnalul din India al scriitorului, aspecte autobiografice, scrisori).

Principala sursă de inspiraţie a romanului este povestea de iubire a autorului şi a fiicei profesorului său, gazda lui din India, unde Eliade s-a dedicat studiilor de orientalistică la Universitatea din Calcutta. Însemnările din jurnalul acestei perioade stau la baza creaţiei epice din 1933, care aparţine totuşi ficţiunii prin modificarea numelor, ocupaţiilor unor personaje, finalului poveştii. Lui Allan, personajul-narator al romanului şi alter-ego al autorului scriitorul îi transferă o parte din propria experienţă.

“Maitreyi” este un roman existenţial prin legăturile cu viaţa reală a autorului, prin faptul că opera creează impresia de viaţă autentică, iar eroii lui îşi trăiesc iubirea cu intensitate, prin confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecţia, autoanaliza lucidă.

Tema romanului este reprezentată de iubirea înfiripată între doi tineri, Allan şi Maitreyi, un cuplu de îndrăgostiţi care trăiesc o experienţă de iubire nefericită în decorul exotic al Indiei. Ei aparţin unor culturi şi civilizaţii diferite (occidentală şi orientală ), incompatibilitatea lor fiind cauzată de diferenţele de mentalitate, religie, civilizaţie. Pentru Allan, iubirea are semnificaţia unei duble iniţieri: erotică şi culturală; pentru Maitreyi, dragostea îi dă doar iluzia împlinirii cuplului.

Perspectiva narativă: romanul este subiectiv prin relatarea la persoana I, din perspectiva personajului –narator, Allan. Există trei niveluri ale scriiturii: primul nivel cuprinde însemnările zilnice ale lui Allan, consemnate în timpul şederii sale în casa lui Sen, tatăl fetei; al doilea nivel conţine comentarii adăugate între paranteze, ulterioare producerii faptelor, care au scopul de a clarifica anumite aspecte notate în jurnal; al treilea nivel este o confesiune a personajului-narator, care, în timp ce scrie, retrăieşte, de fapt, povestea de iubire cu Maitreyi, analizând lucid sensul evoluţiei şi al semnificaţiilor acestei istorii.

Elemente de structură şi de compoziţie: noutatea construcţiei discursului narativ constă în dubla perspectivă temporală pe care naratorul-personaj o are asupra evenimentelor: contemporană şi ulterioară.El nu evocă doar întâmplările rememorându-le, ci reconstituie evenimentele trecute prin raportare la timpul prezent, dar şi la felul în care percepuse respectivele fapte în momentele în care le trăise, consultând pentru aceasta jurnalul acelei perioade.

Titlul cărţii este acelaşi cu numele eroinei, Maitreyi, considerată de critica literară un personaj feminin exotic, “femeie şi mit”, un “simbol al sacrificiului în iubire” (P. Constantinescu).

         Incipitul  romanului surprinde o confesiune referitoare la timp şi spaţiu, la misterul femeii iubite: “Am şovăit atât în faţa acestui caiet, pentru că n-am izbutit să aflu încă ziua precisă când am întâlnit-o pe Maitreyi. În însemnările mele din acel an n-am găsit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, după ce am ieşit din sanatoriu şi a trebuit să mă mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a întâmplat în 1929…”  Din amănuntele consemnate în incipit, referitoare la frumuseţea stranie a tinerei bengaleze, se poate deduce că înfiriparea unei poveşti de iubire este aproape iminentă.

        Finalul romanului îl surprinde pe eroul-narator, care încearcă să afle noutăţi despre Matreyi şi despre ce a urmat despărţirii lor, de la nepotul doamnei Sen. Acest final este deschis, deoarece întreţine misterul frumoasei bengaleze, care rămâne pentru europeanul Allan  o enigmă.

Subiectul; relaţii temporale şi spaţiale; conflictul:

Acţiunea cărţii alcătuită din 15 capitole (fără titluri), se petrece în 1929, în Calcutta, unde trăieşte o lume pestriţă, formată din trei comunităţi: cea autohtonă, foarte conservatoare, cea albă, preponderent englezească şi comunitatea eurasiatică, dornică să-i imite pe europeni. În acest cadru exotic se desfăşoară o poveste de dragoste imposibilă, pentru că îndrăgostiţii Allan şi Maitreyi sunt fiinţe de rase deosebite, de religii diferite, din lumi opuse.

Conflictul se construieşte pe opoziţia dintre cele două lumi: europeană şi asiatică. Se poate vorbi despre unconflict exterior între Allan şi inginerul Sen, bazat pe libertatea dragostei în cazul tânărului şi pe constrângerile tradiţiei în cazul tatălui fetei. Dar conflictul interior, psihologic este cel care îl marchează pe erou, care are o fire reflexivă, care trăieşte iubirea intens şi se autoanalizează lucid. Allan este un tânăr inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dornic de a face o carieră, se angajează la o societate, dar se îmbolnăveşte de malarie, este spitalizat şi apoi invitat în casa lui Narendra Sen, pe timpul convalescenţei.

La primele întâlniri cu Maitreyi, Allan este frapat de trăsăturile fizice şi vestimentare ale adolescentei. La început, nu se gândeşte la dragoste, dar se simte atras de misterul bengalezei şi este fascinat de universul familiei alcătuită din cei doi soţi şi două fete, Maitreyi şi Chabu. Treptat, tânărul este cucerit de senzuala şi inocenta Maitreyi, de la care învaţă limba ei şi pe care el o învaţă franceza. Allan este surprins de gesturile ei de seducţie şi de concepţiile fetei. Ea iubeşte “un pom cu şapte frunze”, are ca idol pe Tagore, poetul naţional, oficiază logodna lor printr-un legământ faţă de cer şi pământ, dăruindu-i un inel. Alături de Maitreyi, Allan traversează toate etapele iubirii: începutul, când se simte tulburat, evoluţia sentimentului, când se simte vrăjit şi îndrăgostit, finalul dramatic, când soarta îi desparte pentru totdeauna.

Fericirea îndrăgostiţilor nu a durat mult pentru că Chabu a divulgat părinţilor secretul celor doi. Sen, care îl socotea pe Allan un fiu spiritual şi nimic mai mult, care nu era de acord să-şi dea fata unui străin ce nu aparţinea castei sale, îl alungă din casă. Consecinţele sunt dramatice: tatăl orbeşte, Chabu moare, iar Maitreyi, în speranţa că va fi alungată de acasă, se dăruieşte unui vânzător de fructe, gest care se dovedeşte inutil.Allan se întoarce în Himalaya, având iubiri pasagere. Întrebările care îl frământă în finalul romanului sugerează că nici distanţarea temporală, nici rememorarea faptelor nu pot destrăma misterul iubirii Maitreyiei.

Construcţia personajelor:

          Allan şi Maitreyi sunt implicaţi într-o poveste de dragoste care fascinează prin faptul că aşază faţă în faţă două civilizaţii diametral opuse: lumea britanicului este dominată de pragmatism şi raţiune, lumea bengalezei este tradiţională, patriarhală, conservatoare, spiritualizată.

Eroina cărţii simbolizează misterul feminin, portretul ei fiind realizat din perspectiva subiectivă a lui Allan. Felul în care acesta o vede variază în funcţie de stările şi sentimentele lui care sunt schimbătoare (recunoaşte că fata îl tulbură, îl fascinează, îl amuză până când se îndrăgosteşte de ea). Pentru Allan, Maitreyi reprezintă un mit, o enigmă a feminităţii.

Protagonistul romanului, în acelaşi timp şi personajul-narator, este un exponent al culturii şi civilizaţiei occidentale, obişnuit să experimenteze, să observe, să noteze impresii în jurnal, să analizeze. Allan este inteligent, sensibil, dornic de cunoaştere, socializează uşor, se integrează în societatea indiană şi în familia lui Sen, care-i oferă protecţie şi l-ar adopta ca pe un fiu spiritual. El înţelege greşit gesturile de afecţiune ale soţilor Sen care se dovedesc ospitalieri faţă de el, dar care nu l-ar accepta niciodată ca soţ al fiicei lor, Maitreyi, fiind ancoraţi în mentalităţi învechite ale castei lor.

Prin introspecţie şi monolog interior, Allan îşi analizează cu luciditate trăirile. El este europeanul/ străinul care descifrează esenţa spiritualităţii indiene, având drept cale de acces erosul.

Prin caracterizare directă, naratorul realizează, în diferite etape ale iubirii, mai multe portrete ale fetei care se arată, prin gesturi şi vorbe, inocentă şi senzuală. Dacă la prima vedere ea nu pare frumoasă, treptat, prin descoperirea complexităţii sufletului său, Maitreyi îşi dovedeşte frumuseţea spirituală fascinantă.Ea îl initiază, de fapt, pe Allan în iubire, în cultura orientală şi în sacralitate.

În opinia mea, viziunea despre lume a scriitorului Mircea Eliade este oglindită într-o afirmaţie care aparţine chiar acestui autor: “Orice se întâmplă în viaţă, poate constitui un roman…”, din care se înţelege că el optează pentru categoria romanului experienţei, autentic, psihologic, capabil să exprime cel mai bine punctul său de vedere asupra vieţii şi asupra lumii.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.