Realismul in nuvela psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici

Realismul in nuvela psihologica Moara cu noroc de Ioan Slavici

Contextul apariţiei, încadrarea operei într-o epocă, specie, într-un curent literar:

Ioan Slavici este un reprezentant de seamă al realismului clasic, un scriitor afirmat în proza românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care aparţine Epocii Marilor Clasici (din care fac parte: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L.Caragiale, Titu Maiorescu).

În operele sale, Ioan Slavici reflectă lumea rurală transilvăneană, dominată de norme patriarhale, de elemente de tradiţie.

“Moara cu noroc” este o nuvelă realistă de factură psihologică, publicată în 1881, în volumul “Novele din popor”, este o capodoperă a nuvelisticii.

Ea este o nuvelă psihologică prin tematică, prin conflictul interior (psihologic), prin complexitatea personajului care trece prin transformări şi tensiuni de ordin sufletesc.

Ghiţă, protagonistul nuvelei, renunţă la meseria de cizmar (care nu-i aducea profituri) şi devine cârciumar la Moara cu noroc, un han, luat în arendă, aflat la răspântie de drumuri. Aici câştigă mult mai bine, dar asocierea lui cu Lică Sămădăul, şeful porcarilor, îl influenţează negativ, deoarece dorinţa de îmbogăţire rapidă în complicitate cu el, prin mijloace necinstite, îl transformă în victimă.

Protagonistul este caracterizat prin tehnica investigaţiei psihologice.Autoanaliza, monologul interior, scenele dialogate, notaţia gesticii, a mimicii, a tonului vocii constituie modalităţi de caracterizare prin care se urmăreşte evoluţia eroului în planul conştiinţei.

Viziunea despre lume:

Aceasta este configurată conform principiilor scriitorului ardelean, care îşi construieşte subiectele şi personajele pornind de la teze morale ferme, care stau la temelia societăţii patriarhale, tradiţionale.

Teza de la care pleacă Slavici este formulată în cuvintele bătrânei, din incipitul nuvelei, şi face referire la raportul dintre bogăţie şi fericire: “Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”. Bătrâna asociază sărăciei, fericirea, considerând că bogăţia este sursă de nefericire.

Tematica nuvelei:

Tema familiei de tip tradiţional este abordată de nuvelist din perspectiva socială (Ghiţă îşi schimbă statutul social, din cizmar se face hangiu), din perspectivă moralizatoare (nuvela prezintă consecinţele nefaste ale patimii de înavuţire a eroului principal), din perspectivă psihologică (opera prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă care, din dorinţa de a prospera, se dezumanizează, îşi pierde încrederea în sine şi în familie).

Perspectiva narativă:

Naraţiunea realistă se face la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient şi omniprezent. Înlănţuirea întâmplărilor, evenimentelor se face prin tehnici narative diferite: dialog, descriere la timpul prezent, semnalarea unei relaţii temporale de anterioritate faţă de cele povestite înainte, punctul de vedere susţinut de bătrâna la începutul şi sfârşitul nuvelei, punct de vedere ce aparţine, de fapt, autorului care-şi manifestă astfel intenţia moralizatoare.

Perspectiva realist-obiectivă presupune crearea impresiei de veridicitate şi de detaşare a naratorului.

Compoziţia operei:

Nuvela “Moara cu noroc” are o construcţie riguroasă, susţinută de un fir narativ unic. Acţiunea se desfăşoară pe un singur plan narativ.

Construcţia operei se caracterizează prin acumulări şi tensiuni epice, timpul povestirii modificându-se, momentele de naraţiune retrospectivă alternând cu acelea de situare în prezentul desfăşurării acţiunii.

Semnificaţia titlului:

Titlul nuvelei are valoare simbolică şi o nuanţă ironică: norocul aşteptat la han devine nenoroc, datorită abordării greşite a destinului. Moara, se ştie că macină grâu, dar Moara cu noroc a căpătat altă valoare, este o cârciumă care “macină” destine umane (Ghiţă, Ana).

Incipitul şi finalul (construcţia circulară):

Incipitul surprinde relaţiile din familia lui Ghiţă, căsătorit cu Ana, având copii şi locuind cu soacra. Sătul de traiul modest, bărbatul vrea să renunţe la a mai cârpi încălţăminte pentru bani puţini si are intenţia să arendeze cârciuma Moara cu noroc, de aceea întruneşte un consiliu de familie în care bătrâna îşi susţine punctul său de vedere. Ghiţă se situează, prin răspunsul său, pe o poziţie opusă, ceea ce arată că este o persoană activă, receptivă la schimbare, cu spirit practic şi iniţiativă.

Finalul o readuce în atenţie pe bătrâna care rosteşte replica: “Aşa le-a fost data!…”, prin care nuvela se încheie simetric (vorbeşte acelaşi personaj despre destin), având astfel o construcţie rotundă, circulară.

Finalul este tragic: Ana este ucisă de Ghiţă, acesta este omorât de Răuţ, din porunca lui Lică, hanul arde (focul având rostul de a purifica un loc), toată averea câştigată necinstit se mistuie.Se salvează cei inocenţi, copiii, şi cei care sunt cinstiţi, bătrâna, fapt care explică finalul moralizator al nuvelei.

Subiectul; relaţii temporale şi spaţiale; conflictul:

Acţiunea se desfăşoară într-un spaţiu real, rural, transilvănean şi, ca timp, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (când se dezvoltau relaţiile capitaliste), în interval de un an, de la Sf. Gheorghe până la Paşte.

Cârciuma este situată la o răspântie de drumuri. Aşa cum rezultă din descriere, locurile sunt pustii, dezolante, drumul de acces spre han este dificil de parcurs, ceea ce sugerează evoluţia nefastă a destinului familiei nou instalate aici.

Descrierea este realistă prin precizarea toponimelor ca Ineu, Arad.

Subiectul se concentrează în 17 capitole (fără titluri), având expoziţiune (prezentarea familiei, a locului izolat în care se găseşte hanul, apoi prosperarea familiei la cârciumă); intriga (apariţia lui Lică Sămădăul care îi cere lui Ghiţă subordonare, ceea ce declanşează conflictul); conflictul central, moral-psihologic (interior) al protagonistului şi conflictul exterior, dintre Ghiţă şi Lică; desfăşurarea acţiunii (din dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani, hangiul devine complicele lui Lică în afaceri necinstite, astfel el se înstrăinează de Ana, de familie; este anchetat în procesul privind jefuirea arendaşului şi uciderea unei femei şi a unui copil, se aliază cu jandarmul Pintea, fost hoţ şi tovarăş al lui Lică,  pentru a-l dovedi pe Samadau, cel implicat in fapte nelegiuite), punctul culminant(care ilustreaza dezumanizarea lui Ghiţă, faptul că o foloseşte pe Ana ca momeală, lăsând-o în braţele duşmanului său, în timp ce el se duce după Pintea, cu intenţia de a-l prinde pe porcar, care avea bani furaţi asupra lui, reîntoarcerea cârciumarului care, din gelozie, îşi ucide soţia, moartea lui Ghiţă din porunca Sămădăului);deznodământului (surprinde incendierea hanului tot din ordinul lui Lică şi sinuciderea acestuia, pentru ca să nu fie prins de jandarm, faptul că numai bătrâna şi copiii supravieţuiesc tragediei).

Construcţia personajelor:

Personajul principal este Ghiţă, un erou complex în jurul căruia gravitează întreaga acţiune. El intră în relaţie cu toate personajele: dialogul lui cu soacra, din incipit, este reprezentativ pentru ilustrarea unor trăsături de caracter: receptivitate la schimbare, spirit practic, activ, fermitate în acţiune; la prima apariţie a lui Lică la cârciumă, se dovedeşte precaut şi chibzuit; relaţia lui cu Ana stă, la început, sub semnul iubirii sincere şi al autorităţii masculine, dar se degradează treptat, soţia observând modificările comportamentale şi afective ale bărbatului său: el devine ursuz, impulsiv, iar ea nu are îndrăzneala să-l tulbure, să-i rănească orgoliul.El se îndepărtează de Ana, refuză comunicarea cu ea, îşi plânge de milă înţelegând că a greşit.Femeia îşi pierde încrederea în soţul său şi, comparându-l cu Lică, ajunge să-l aprecieze pe acesta.

Sămădăul şi-a impus autoritatea din momentul în care i-a cerut cârciumarului să-i raporteze tot ce se petrece la Moara cu noroc şi apoi l-a determinat să colaboreze în afacerile lui necinstite. Ghiţă a cedat constrângerilor porcarului, orbit de patima banului, ceea ce i-a afectat grav echilibrul interior.

Pentru a-şi reface imaginea în faţa lumii, el apelează la Pintea în scopul prinderii lui Lică. Dar evenimentele se precipită şi finalul lor este tragic: Ghiţă, gelos, se transformă în criminal, apoi moare din ordinul duşmanului său, abil şi versat.

Modalitaţi de caracterizare a personajelor:

Scriitor realist şi obiectiv, Ioan Slavici lasă ca personajele sale să îşi dezvăluie caracterul prin ele însele şi prin raporturile pe care le stabilesc unele cu altele.

Caracterizarea directă, realizată de autor, este prezentă în descrierea fizică a personajelor: ”Ana era tânără şi frumoasă…fragedă şi subţirică…sprintenă şi mlădioasă…”; Lică este “om de 36 de ani,înalt, uscaţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochi mici şi verzi”; “om aspru şi neîndurat”; Ghiţă s-a făcut “mai ursuz”, “dus pe gânduri”, “nu mai zâmbea”.Elementele de portret exterior capătă semnificaţii şi pentru psihologia personajului. În mod direct, un personaj, Ana, caracterizează alt personaj, pe Ghiţă: “nu e decât muiere în haine bărbăteşti”, evidenţiind slăbiciunea acestuia. Lică îl caracterizează pe Ghiţă: ”Tu eşti om cinstit şi am făcut din tine om vinovat”; Ana spune despre Lică, dupa prima întâlnire, că e “om rău şi primejdios”.

Caracterizarea indirectă se realizează prin redarea gesturilor, replicilor, reacţiilor personajelor; prin relaţiile dintre ele, de exemplu, relaţiile lui Ghiţă cu Ana şi Lică sunt bune la început, dar pe parcurs devin conflictuale.

Dialogul are rolul de a ilustra trăsăturile de caracter ale eroilor, monologul interior redă gândurile şi frământările personajelor fiind un mijloc de investigaţie psihologică (Ghiţă: “Ce să-mi fac?…Aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea?”)

Exprimarea unei opinii argumentate:

Nuvela “Moara cu noroc” de Ioan Slavici ilustrează teza morală potrivit căreia nimic nu rămâne în viaţă nerăsplătit. Avertismentul bătrânei, referitor la goana după înavuţire, este ignorat de Ghiţă. Dar nu dorinţa de a avea mai mult, de a trai mai bine este sancţionată de destin, ci patima oarbă de a câştiga mult, indiferent de mijloace.

Protagonistul nuvelei este o victimă a dorinţei de îmbogăţire, pentru că îşi va pierde încrederea în sine, în soţie, în familie, se va transforma într-un tată ”ticălos” şi necinstit, într-un bărbat slab, influenţabil, distrus de cinicul Lică.

Goana după avere şi înstrăinarea de familie îndepărtează “liniştea colibei”, iar Ghiţă eşuează lamentabil, eşec generat de alegerile sale greşite.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.