Eseu Junimea si revista Convorbiri literare

Eseu Junimea si revista Convorbiri literare

       Junimea nu este numai un curent cultural și literar, ci și o asociație; desigur ea nu a luat naștere printr-un act formal și nu a avut forma instrucțională a societății academice române întemeiată în aceeași perioadă în București. Ea este în același timp și o comunitate. Apariția ei se datorează afinității viu resimțite a întemeietorilor. În octombrie 1863 se întâlnesc la lași cinci tineri înapoiați de curând de la studii din străinătate.

Maiorescu s-a aflat de un an în Iași și remarcase interesul ieșenilor pentru cultură. Patru dintre întemeietori aparțineau aristocrației locale ce intrase în contact cu civilizația Apusului. Pogor și Rosseti se formaseră la școlile Franței, Carp și Negruzzi studiaseră la universitățile din Germania. Titu Maiorescu învățase atât în Franța cât și în Germania. Cei cinci tovarăși sunt hotărâți să se manifeste după priceperile lor. Încep o serie de conferințe publice menite să revigoreze viața culturală ieșeană, diminuată prin mutarea capitalei la București. Aceste prelecțiuni se desfășoară neîncetat timp de 17 ani. Vechea deviză franțuzească, potrivit căreia „entre qui veut, reste qui peut” este adoptată de societate.

Prin darul moldoveanului Cassu, nepotul lui Pogor și prin cotizațiile membrilor Junimea intră în posesia unei tipografii, trecută mai târziu în alte mâini. Asociația întemeiază și o librărie pusă sub supravegherea lui Pogor, dar disparută și ea după o scurtă funcționare. Existența tipografiei facilitează apariția revistei Convorbiri literare și a unor lucrări: Despre scrierea limbii romane de Titu Maiorescu, Aritmetica lui Melic, traducerile doamnei Emilia Maiorescu după Shiller și traducerile lui Carp după Shakespeare.Încă de la început Junimea pune problema ortografiei românești, problemă foarte acută datorită disputelor cu latiniștii ardeleni. Este perioada trecerii de la alfabetul chrilic la cel latinesc.În ședintele ținute la Pogor și la Maiorescu se discută problemele de limbă, se recitesc poeții români în vederea publicării unei antologii și se fixează sumarele revistei. Convorbiri literare păstrează urmele activității Junimea, lectura revistei reface viața spirituală ieșeană și nu numai, și etapele pe care le-a străbatut.

 

Etapele revistei Convorbiri literare

                        I.                    Prima etapa e de la înființare până în 1874, anul în care Titu Maiorescu se mută la București și este ministru al instrucțiunii publice. Este epoca în care se pun bazele estetice și se stabilesc principiile sociale. În această perioadă provoacă cele mai multe adeversități, mai ales cu latiniștii care voiau ortografia etimologică. E și perioada succeselor prin aderarea lui Alecsandri și descoperirea lui Eminescu, de asemenea se poartă polemicile cu Constantin Dobrojeanu Gherea.

                     II.                    A doua etapă ține din 1874 până în l885. Ședintele de la lași sunt dublate de cele ținute la București în diversele locuințe ale lui Maiorescu, de exemplu în casa de pe strada Mercur numarul 9, Alecsandri citește Fântana Blanduziei, Ovidiu și Despot Vodă, iar Ion Luca Cazgiate O noapte furtunoasă. Operele lui Creangă și ale lui Vasile Conta apar în Convorbiri literare. În l885 Iacob Negruzzi se strămută la București luând cu sine și revista. Se intensifică polemicile cu socialiștii, în special cu Sofia Nădejde și Constantin Dobrojeanu Gherea.

                  III.                    A treia etapă este din 1885 până în 1900. Această etapă constituie apogeul societății și al revistei. Drumul prin Convorbiri literare inseamna drumul spre universalitate. Pe lângă vechii membri ai grupării apar alții noi: Grigore Antipa, Simion Mehedinți, Ion Bogdan, Petre Missir. Așadar se lărgesc sferile de activitate.
 

Structura morală a Junimii prezintă o serie de caracteristici distincte:

 

  1. 1.              Spiritul filosofic este cea dintâi caracteristică. Junimiștii sunt oameni de idei generale mai mult decât specialiști. Iacob Negruzzi amintește de plăcerea „spirituală a Junimii pentru filosofie ca și repulsie pentru studiiie istorice. Nu argurnente istorice ci speculația filosofică stă la baza criticii junimiștilor. Încurajează formarea unui tânăr filosof, iar pentru aceasta Eminescu este trimis la studii la Berlon urmând să se întoarcă profesor de filosofie la Universitatea din lași. Cultul gândirii abstracte este la mare căutare, iar în cercul societății se formează conceptul unei poezii filosofice.
  2. 2.              Spiritul oratoric este a doua tresatură a societății. Numeroase dccumente din epocă dovedesc succesul lui Titu Maiorescu și efectele speciale pe care le abținea din „jocul bărbiei și a mâinilor”. Dizertația filosofică este una din cele mai importante idei, pe care Junirnea le aduce în literatura română.
  3. 3.              Gustul clasic și academic rcprezintă a treia trăsătură a societății. Oamenii de formații umaniste, forrnați în universitățile străine și buni cunoscători ai literaturii clasice și moderne sunt înclinați în a judeca operele după canoane.  Fiecare epocă are câte un poet clasicizant, întrucât clasicismul avea mare căutare între junimiști. Nu sunt închise nici porțile romantismului, astfel apar traduceri din poeții romantici francezi, Victor Huga, Alfred Vigny, Lamartine. Naturalismul și simbolismul nu au trecere, deși s-au făcut eforturi, Pogor, traduce din Baudelaire. De la naturaliști era preferat Ibsen cu piesa Casa cu păpuși sau Nora.
  4. 4.              Ironia. Cunoscuta zeflemea junimistă cualizează (se unește) împotriva junimiștilor. În felul acesta Junimea este pe departe o societate de admirație morală. În momentele puțin fericite, prozatorii și poeții grupului își primesc verdictul de la cei apropiați. Din pricina fanteziei foarte mari, pe care o dovedeau în povestiri, Negruzzi căpăta porecla „Carul cu minciuni”. Lambrior, Paul, Tasul erau numiți „cei trei români”. Grupul celor care nu participau la discuții, ci numai ascultau era numit „Caracuda”, avându-l în frunte pe matematicianul Culianu. Nimic nu afla iertare în ochii lor. Discuțiile cele mai interesante erau întrerupte cu câte o glumă, mai muli sau mai puțin sărată. Alături de Carp, Pogor era ironistul cel mai acerb. Când Teodor Rosseti găsește numele societății, Pogor oficiază taina botezului, întrebând de trei ori dacă „S-a lepădat copilul de Satana pedanterismului?”. Toți ceilalți răspundeau în cor „S-am lepădat!”. S-a mai zis că Maiorescu nu avea spirit.
  5. 5.              Spiritul critic: O cercetare a poeziei din 1867; Comediile domnului Caragiale.
You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.