Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Biografie Mircea Eliade

 Biografie Mircea Eliade

Mircea Eliade este cel mai mare om de cultura roman ,din veacul al XX-lea ,impunandu-se ca nici un alt carturar in cultura universala .

Mircea Eliade a facut studii filozofice la Bucuresti ,incheie cu teza despre filozofia Renasterii ( 1928 ) ;la Calcutta ( India ,1928 – 1931 ) isi sustine doctoratul de filozofie cu o lucrare asupra gandirii si practicii Yoga ( 1932 ) .

Intre anii 1933-1940 ,simultan cu o intensa activitate beletristica si publicistica ,tine cursuri de filozofie si de istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti .In timpul razboiului este atasat cultural ambasadei Romaniei la Londra ( 1940 – 1941 ) si al delegatiei romane de la Lisabona ( 1941 – 1946 ) .Din 1946 se stabileste la Paris unde preda istoria religiilor la o scoala de inalte studii ,iar apoi la Sorbona .Solicitat de SUA in 1956 va lucra in calitate de lectorconsultant si imediat profesor titular si coordonator al Catedrei de istorie a religiilor .Din 1985 ,in semn de inalta pretuire ,un spatiu spiritual a fost denumit ” catedra Mircea Eliade “,la universitatea din Chicago .In cei 60 de ani de la redactarea primei opere literare ” Romanul adolescentului miop ” ,proza lui Mircea Eliade a fascinat cateva generatii si a cunoscut numeroase avataruri : lirismul si autenticitatea din ” Maitrey ” ( 1933 ) ,monologul interior al ” Intoarcerii in rai ” ( 1934 ) si in fine ,desavarsita sinteza a ” Noptii de sanziene ” ,romanul social si filozofic ,unde realismul se imbina cu fantasticul ,mitul si simbolul .

Mircea Eliade si-a impus sa cunoasca limba si cultira indiana ,dar si practica Yoga prin experienta proprie .L-au interesat tehnicile maditatiei si filozofia mistica .Experienta din India se gaseste in eseurile lui Mircea Eliade ,insa si in operele : ” Maitrey ” (1939 ) , ” Isabel si apele diavolului ” ( 1930 ) , ” Secretul doctorului Hunigberger ” ( 1940 ) .Sctiitorul marturisea : << cred in realitatea experientelor care ne fac sa ” iesim din timp ” si sa ” iesim din spatiu”. Descriind exercitiile Yoga ale lui Zerlendi am dat anumite indicatii ,bazat pe propriile mele experiente . >>

In toata creatia sa epica ,nuvele si romane ,naratiunea se desfasoara pe mai multe planuri ,ca sa dazvaluie in mod progresiv fantasticul ascuns in banalitatea cotidiana .Asa cum o axioma reveleaza o structura a realului necunoscuta pana atunci – astfel spus instaureaza o lume noua ,literatura fantastica dezvaluie ,mai de graba, creaza universuri paralele .

 


O scrisoare pierduta eseu comedie

O scrisoare pierduta eseu comedie

I. L. Caragiale a îmbogăţit literatura română atât cu opere în proză, cât şi cu creaţiile sale dramatice de o excepţională valoare, el fiind considerat cel mai mare dramaturg român. Una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale este “O scrisoare pierdută”, jucată pentru prima dată la 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.

Comedia este specia genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri de oameni sau a unor situaţii neaşteptate.

Fiind o comedie, “O scrisoare pierdută” întruneşte atât condiţiile generale ale unei creaţii dramatice, cât şi pe cele caracteristice speciei pe care o ilustrază. Ca orice operă dramatică, a fost scrisă cu scopul de a fi reprezentată pe scenă şi este structurată în 4 acte, fiecare cu câte 9, 14, 7 şi 14 scene. Totodată, timpul şi spaţiul acţiunii sunt limitate, întâmplările relatate petrecându-se în capitala unui judeţ de munte, în timpul alegerii de deputaţi în anul 1883.

Caracterul dramatic al operei este evidenţiat de folosirea dialogului şi a monologului dramatic, precum şi de prezenţa indicaţiilor scenice prin care se fixează cadrul acţiunii şi se evidenţiază unele dintre trăsăturile specifice personajelor. Descrierea şi naraţiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere decât în indicaţiile scenice ale autorului sau în replicile personajelor.

Prezenţa conflictului dramatic este o altă trăsătură specifică acestui gen literar. În expoziţiune, autorul pune faţă în faţă două grupări politice adverse: cea de la putere, condusă de Zaharia Trahanache, şi cea din opoziţie, reprezentată de Nae Caţavencu. Această situaţie se evidenţiază în schimbul de replici din prima şi a doua scenă, dintre prefectul judeţului, Ştefan Tipătescu, şi poliţaiul Pristanda.

Conflictul piesei porneşte de la un fapt aperent mărumt, însă cu urmări foarte mari, care constituie intriga: Zoe Trahanache pierde o scrisoare de dragoste primită de la Tipătescu, scrisoare care, ajunsă în posesia lui Caţavencu, devine o armă de şantaj. Acesta ameninţă cu publicarea ei în ziarul “Răcnetul Carpaţilor”, în cazul în care nu i se susţine candidatura ca deputat.

Desfăşurarea acţiunii prezintă o serie de răsturnări de situaţie care provoacă râsul: Zoe decide să primească “târgul”, dar Tipătescu pune să fie arestat Caţavencu, pe care soţia prezidentului îl eliberează; Trahanache descoperă o poliţă falsificată cu care Caţavencu ridicase o sumă de bani din avutul statului şi crede că şi scrisoarea este un fals; are loc o mare întrunire electorală, prilej pentru rostirea de discursuri interminabile prin care aleşii poporului îşi demonstrează lipsa de cultură şi demagogia.

Punctul culminant îl constituie momentul în care venerabilul prezident, dl. Zaharia Trahanache, anunţă numele lui Agamiţă Dandanache, fapt ce produce o încăierare între cele două grupări politice adverse. Caţavencu pierde pălăria în căptuşeala căreia se afla scrisoarea. Cetăţeanul turmentat o regăseşte şi o returnează “andrisantului”.

Conflictul se rezolvă şi deznodământul ne înfăţişează împăcarea foştilor rivali politici. Caţavencu este obligat nu numai să renunţe la pretenţiile sale, dar chiar să conducă petrecerea dată în cinstea alegerii lui Agamiţă, candidatul trimis de la centru.

Se observă prezenţa celor trei tipuri de comic. “O scrisoare pierdută” provoacă râsul atât prin situaţiile neaşteptate în care sunt puse personajele, dar şi prin surprinderea moravurilor şi a unor tipuri de oameni. Astfel, înfăţişând relaţia dintre Tipătescu şi Zoe sau felul în care se desfăşoară alegerile pentru Cameră,I. L. Caragiale realizează un comic de moravuri. Sunt vizate atât viaţa de familie, în care soţul în vârstă acceptă şi prezenţa amantului, cât şi corupţia politicienilor.

Este prezent şi comicul de caracter, pentru că autorul portretizează diferite tipuri umane, care provoacă râsul prin comportare şi trăsături de caracter. Pristanda stârneşte râsul prin supunerea oarbă cu care duce la împlinire ordinele şefilor; Farfuridi şi Brânzovenescu devin ridicoli prin teama exagerată de trădare, iar Caţavencu prin discursul demagogic şi schimbarea de atitudine din final, când din păcălitor devine păcălit. Generatoare de comic sunt şi ticăiala venerabilului nenea Zaharia, dar şi prostia ramolitului de Agamiţă Dandanache. Înseşi numele personajelor sunt alese magistral de Caragiale, având rezonanţe care trimit la caracterul acestora: Caţavencu simbolizează vorbăria de caţă, Zaharia – zahariseala, ramolirea, Agamiţă – decăderea (numele fiind un diminutiv al eroului antic Agamemnon).

De asemenea, putem întâlni şi comicul de situaţie, întrucât întâmplările comice abundă: pierderea şi găsirea succesivă a scrisorii, situaţia iniţială şi cea finală în care se află Caţavencu sau deznodământul farsei electorale care se termină cu mulţumirea tuturor, în sunetele muzicii.

Prin aceste tipuri de comic, I. L. Caragiale a reuşit să realizeze umorul şi ironia, privind cu mai multă sau mai puţină îngăduinţă personajele şi faptele lor.

Realizând aceste categorii estetice – umorul şi ironia – prin intermediul diverselor tipuri de comic folosite în cadrul unei structuri dramatice, opera literară “O scrisoare pierdută” are toate caracteristicile unei comedii.

Baltagul tema si viziunea despre lume

Baltagul tema si viziunea despre lume

Opera literara “Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, are structura unui roman pastoral, cu implicatii sociale, erotice si psihologice.

Problematica si constructia scrierii sadoveniene ilustreaza complexitate.

Actiunea este densa si dinamica, urmarind drumul Vitoriei Lipan, taranca de la munte, din Magura Tarcaului, de la instaurarea treptata si dramatica a convingerii ca sotul ei, Nechifor, a fost ucis, la expeditia pe urmele lui, incheiata cu aflarea adevarului si pedepsirea vinovatilor de crima.

Romanul se deschide cu atmosfera destinsa a povestii. La petreceri, Nechifor Lipan avea obiceiul sa spuna anecdota despre destinul harazit de Dumnezeu oamenilor de la munte.

Venind ultimii, din pricina indeletnicirilor pastoresti, ei au fost sortiti sa aiba nu averi, ci suflet curat.

Barbatul plecase la Dorna sa cumpere oi si apoi sa le coboare la iernat in baltile Jijiei.

Neavand nici o veste de la el, dupa ce trecuse de doua ori timpul necesar intoarcerii, Vitoria Lipan isi intocmeste in mintea ei un plan de actiune, in urma unor puternice framantari sufletesti.

Si plecarea in cautarea sotului ii pricinuieste femeii nelinisti greu de descries.Simtind iminenta pericolelor si greutatilor pe care le intuieste cu temere, Vitoria se pune, mai intai, sub protectia lui Dumnezeu:posteste 12 vineri si merge la manastire pentru a se inchina.

Stie ca Dumnezeu le-a dat oamenilor dreptatea si adevarul, dar trebuie sa le caute singur.

Trimite o jalba prefectului, pune ordine in gospodarie si face rost de bani.

Insotita de Gheorghita, fiul ei, porneste pe urmele sotului disparut, poposind pe la crasme si hanuri.Ajungand la Dorna, afla ca un barbat vessel si generos, insotit de alti doi munteni, cumparase trei sute de oi.

Cautarea continua.Face cale-ntoarsa de la Dorna, intreband din crasma-n crasma de turmele conduse de cei trei ciobani.

Ajunge la Borca, de unde porneste spre stanga, pe drumul Sabasei, pe culmile Muntilor Stanisoarei.Isi da seama ca Nechifor Lipan a fost ucis in salbaticia codrilor, intre Sabasa si Suha.Trecuse prin prima asezare, dar nu ajunsese la Suha.

Ii descopera cainele, apoi ramasitele pamantesti, intr-o prapastie.

La praznic se dezvaluie adevarul. Ucigasul este Calistrat Bogza

care este “sugusat”de cainele Lupul si lovit cu baltagul de Gheorghita.

Roman al cautarii adevarului si al infaptuirii dreptatii “Baltagul” imagineaza,asadar,intamplari organizate in doua planuri.Unul,retrospectiv,restrans,contureaza chipul lui Nechifor Lipan,si altul,al actiunilor prezente,in care sunt plasate framantarile sufletesti,pregatirile de plecare si drumul Vitoriei Lipan.

Complexitatea romanului consta in aceea ca,in paginile sale,se confrunta doua lumi:una pastorala,arhaica,bazata pe randuielile traditionale,cealalta,dominata de violenta,in care averea este valoarea suprema.

Lumea pastorala traieste doua vechi obiceiuri,pe care oamenii le respecta cu sfintenie si le transmit urmasilor cu religiozitate.Legile acestei lumi sunt nescrise si,chiar daca sunt aspre,muntenii le accepta.

Aici viata nu este usoara,dar asprimile ei sunt infruntate cu barbatie si curaj.

Gospodaria lui Nechifor Lipan se afla si ea in buna randuiala,copiii,Minodora si Gheorghita,fiind pregatiti pentru rosturile vietii si sa respecte traditia.

Izolati de lume,traind departe de autoritati,muntenii recurg la oamenii stapanirii doar in situatii extreme.Problemele existentei lor si le rezolva singuri.

Ciobanii traiesc in locuri salbatice,singuratice si stramte,au neveste si prunci.Barbatii sunt pastori,iar femeile au grija de gospodarie.

Casele,cu prispa,tinda,ograda,sura si adposturi pentru vite,sunt randuite tot dupa datina locului,cu toate cele de trebuinta:oi,poclazi,piei,ceva parale,faina de papusoi si legume aduse dinspre campie.

Satul,cu ulicioarele lungi si cotite,cu serpuitoare carari prin gradini,are crasma,biserica si preot,care e sfetnicul gospodarilor.

Cartea sadoveniana reconstitue monografic aceste randuieli care dau demnitate oamenilor.

Intreaga lor existenta este marcata de ciclurile naturii,de transhumanta si de evenimentele hotaratoare pentru destinul omului:nasterea,botezul,nunta,inmormantarea.

Eroina romanului,Vitoria Lipan,apartine acestei lumi arhaice.Personaj complex,ea intruchipeaza multiple virtuti.Ea se orienteaza dupa ciclurile naturii,cade in presimtiri,vise si vraji,facand haz de implicatiile limbii moderne:tren,distante marcate in dimensiuni exacte,autoritati etc.

Cand o vede atrasa de un oarecare “filfizon”,ea isi inchede fata in manastire.Urmareste formarea baiatului,a lui Gheorghita,dupa modelul tatalui sau.

Actiunea romanului urmareste transformarea Vitoriei Lipan din femeie simpla in justitiar,caci taranca de la Tarcau devine incrancenata si iscusita cautatoare a adevarului si infaptuitoarea dreptatii dreptatii.Implinirea dreptatii si a ritualuilui de inmormantare de la Sabasa,o fac pe femeie sa se gandeasca la continuarea rosturilor vietii.

S-a spus ca mobilul ascuns al framantarilor si actiunilor sale este iubirea pentru Nechifor Lipan.Intr-adevar,iubirea acestei femei este tulburatoare.Sentimentul acesta vine din strafundurile unei finite care s-a legat pe veci de alesul ei.Si avand copii mari,femeia pastreaza,ca in tinerete,dragostea pentru Nechifor.

Vitoria este un personaj feminine tipic,complex si puternic individualizat,inzestrat cu tenecitate,inteligenta vie,spirit de dreptate,energie si curaj.Ea devine purtatoarea traditiilor stravechi romanesti.

“Baltagul” este si romanul formarii caracterului lui Gheorghita. Confruntarea cu raul, il maturiza pe flacau.

Pe drumul initierii in asprimile vietii, este calauzit cu rabdare, dar si cu asprime de mama sa.Ea il invata sa-si stapaneasca oboseala, foamea, placerile, nesiguranta, frica.

Construind o lume cu o straveche spiritualitate, intr-un lumbaj cu sonoritati arhaice, intr-un stil legendar, “Baltagul” are structura unei capodopere, o creatie cu multiple si nebanuite semnificatii.

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.