Archive for the ‘Eseuri lb. romana’ Category

Modernismul in Testament de Tudor Arghezi

Modernismul in Testament de Tudor Arghezi

Contextul apariţiei; încadrarea textului poetic într-o specie; modernismul operei:

Primul volum de versuri publicat în 1927 de Tudor Arghezi poartă titlul “Cuvinte potrivite” şi debutează cu poezia “Testament”, care este o artă poetică modernă, deoarece exprimă crezul artistic şi viziunea asupra lumii prin mijloace stilistice variate şi înnoitoare.

Poezia aparţine direcţiei moderniste fiindcă impune forme noi în planul creaţiei artistice, adânceşte lirismul, ambiguizează limbajul, construieşte metafore inedite potrivit esteticii noi, prin care elementele urâtului se transformă în frumos (estetica urâtului).

Tudor Arghezi este preocupat de menirea poetului în univers, de misiunea artei sale, de raportul dintre inspiraţie şi tehnica poetică, de şlefuirea cuvintelor.

Viziunea despre lume:

“Testament” este o artă poetică interbelică socotită o capodoperă a liricii argheziene, deoarece ilustrează prin mijloace artistice novatoare unitatea de concepţie şi de viziune a poetului asupra existenţei.

Adept al esteticii urâtului, Arghezi consideră că orice aspect al realităţii, frumos sau urât, grotesc sau sublim poate constitui material poetic.

Poezia este un monolog adresat, caracterizat prin lirism subiectiv pentru că din text nu lipsesc mărcile subiectivităţii (verbe, pronume, adjective pronominale la persoana I, singular), exprimând convingerile şi aspiraţiile artistice ale poetului în legatură cu rolul creatorului şi al artei sale. Arghezi este interesat şi de raportul artistului cu receptorul/ cititorul căruia i se adresează părinteşte, sfătos.

Tema şi motive literare:

Tematica este specifică unei arte poetice: procesul creaţiei, menirea acesteia, rostul poetului în societate.

Motivul central al poeziei este “cartea” care înseamnă cunoaştere, legatura spirituală dintre generaţii, pentru că aminteşte despre străbuni şi se adresează tinerilor cititori.

Câmpul semantic al cărţii este alcătuit din cuvintele: “testament”, “hrisov”, “cuvinte potrivite”, “vioară”.

Motivul poetului-făurar este “rob”, ipostază în care, cu modestie, se aşază Arghezi în raport cu receptorul.

Motivul revoltei este axat pe termenii: “durere”, “stăpân”, “bici”, răzvrătită”.

Câmpul semantic al creaţiei adună cuvinte sugestive cum sunt: “treaptă”, “condei”, “călimară”.

Compoziţia poeziei:

Titlul are înţeles metaforic, se află în strânsă legatură cu tema şi exprimă dorinţa poetului de a lăsa cititorilor o moştenire spirituală: cartea sa.

Incipitul introduce receptorul în problematica poeziei, în mod direct, prin referire la atitudinea scriitorului faţă de creaţie, faţă de lume, el având doar o avere spirituală: “Nu-ţi voi lăsa, drept bunuri după moarte, / Decât un nume adunat pe-o carte.”

Ca un părinte spiritual sau ca un mentor, eul liric se adresează direct cititorului, “fiule” (substantiv în vocativ). Cartea oferită acestuia este “o treaptă” a cunoaşterii, “rodul durerii de vecii întregi”, un bun de mare valoare care trebuie păstrat: “Cartea mea-i, fiule, o treaptă”.

Compoziţional, “Testament” are cinci strofe, alcătuite dintr-un numar inegal de versuri: prima are opt versuri, a doua-patru, a treia şi a patra sunt poliforme, iar a cincea are opt versuri.

Strofele se pot grupa în trei secvenţe poetice: prima (strofa unu şi doi) evidenţiază legatura dintre poet şi urmaşi (cititorii); a doua (formată din urmatoarele două strofe) redă rolul etic, estetic, social al poeziei; a treia (ultima strofă) ilustrează efortul creator.

Simetria textului este dată de plasarea cuvântului-cheie “carte” şi a echivalentelor ei stilistice în diferite poziţii ale discursului poetic, în fiecare dintre cele trei secvenţe lirice.

Relaţiile de opoziţie se stabilesc între diverse componente ale poemului: “sapa-n condei şi brazda-n călimară”, exemplu în care sapa şi brazda sunt unelte specifice muncii fizice, iar condeiul şi călimara simbolizează creaţia. Alte cuvinte în opoziţie sunt: “zdrenţe”-coroane”; “venin-miere” care sugerează bogaţia lexicului în poezie. În versurile “Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite”, există opoziţia dintre graiul popular, sursă a lexicului poetic şi “cuvinte potrivite” care sugerează versificarea şi fac aluzie la titlul volumului din 1927, care se deschide cu “Testament”.

Relaţia de opoziţie este prezentă în versurile care susţin estetica urâtului: “Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”, versuri în care enumeraţia metaforică din primul vers, ce indică urâtul, este în antiteză cu sintagma din al doilea vers ”frumuseţi şi preţuri noi”, adică opera, creaţia, arta, deci frumosul.

O altă opoziţie sugerează diferenţa dintre “slova de foc”-inspiraţia, talentul şi “slova faurită”-efortul creaţiei.

De asemenea, în finalul artei poetice, există opoziţia dintre rob şi Domn, cel dintâi sugerând poetul modest, iar cel de-al doilea-cititorul (ceea ce explică relaţia dintre autor şi receptor): “Robul a scris-o, Domnul o citeşte”.

Semnificaţii şi limbajul expresiv:

Motivul central “cartea” are în poem mai multe semnificaţii: “treaptă”, etapa în cunoaştere, în acumulările spirituale; “hrisovul cel dintâi”, actul care legitimează un popor dându-i personalitate, “vioara” în sens metaforic desemnând opera poetului: “Durerea noastră surdă şi amară/ O grămădii pe-o singură vioară”.

În cartea sa, Arghezi elogiază pe străbunii care au fost creatorii bunurilor materiale şi marchează momentul în care s-a făcut trecerea la făurirea bunurilor spirituale: “Ca să schimbăm, acum, întâia oară/ Sapa-n condei şi brazda-n călimară…”

În acest demers, poetul, asemenea unui demiurg, a transpus limbajul popular în metafore şi simboluri, aşa cum sugerează verbele: “am ivit”, “am prefăcut”, “grămădii”, “iscat-am”.

Arghezi subliniază rolul social şi moralizator al artei atunci când se referă la suferinţele poporului puse pe seama “stăpânului” ce trebuie pedepsit pentru atitudinea nedreaptă ce a dus la revolte şi nemulţumiri. Caracterul justiţiar este evident în versurile: “Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte/ Şi izbăveşte-ncet pedepsitor”.

Poezia “Testament” este emblematică în lirica argheziană pentru ilustrarea esteticii urâtului, dar şi pentru ideea că poezia se naşte din inspiraţie şi talent pe de o parte, iar pe de altă parte, din sacrificiu şi efort.

Metaforele “slova de foc” şi “slova faurită” care pun în valoare aceasta idee, “Împărecheate-n carte se mărită”, deci sunt fundamentale pentru creaţie.

Tudor Arghezi, după Eminescu, a contribuit în mod semnificativ la revoluţionarea limbajului poetic prin metafore, asocieri de cuvinte inedite, şocante, care au la bază termeni nepoetici, din diferite straturi lexicale: arhaism (“hrisov”), regionalism (“grămădii”), expresii populare (“pe brânci”, “plăvani”, “zdrenţe”), termeni religioşi (“icoane”, “Dumnezeu”, “cu credinţă”), neologism (“obscure”).

Pentru Arghezi, poezia este îmbinarea “slovei făurite”, şlefuite de un adevărat bijutier al cuvintelor, şi a “slovei de foc”, inspiraţie de sorginte divină. Rolul poetului este de a da cuvintelor urâte “bube, mucegaiuri şi noroi”, forme şi conţinuturi noi, transformându-le în “versuri şi-n icoane” şi de a găsi calea cea mai potrivită pentru a păstra legatura dintre generaţii.

Simbolismul in Plumb de George Bacovia

Simbolismul in Plumb de George Bacovia

Cadrul apariţiei poeziei:

“Plumb” este o poezie simbolistă cu care debutează volumul cu acelaşi titlu, publicat in 1916.

Caracteristici ale poeziei simboliste (încadrarea operei într-un curent literar):

“Plumb” se înscrie în lirica simbolistă prin: folosirea simbolurilor (plumb), tehnica repetiţiei, cromatica şi trăirile profunde ale eului liric.

Estetica simbolistă se caracterizează prin izolare, solitudine, înstrăinare, împietrire, stări sufleteşti confuze, nedefinite, transmise pe calea sugestiei, folosită pentru a exprima corespondenţele între planul exterior şi planul interior, prin cultivarea senzaţiilor vizuale, auditive, tactile, olfactive.

“Plumb” explorează stările şi emoţiile produse de elementele decorului funerar (imaginarul poetic).

Simbolurile din opera bacoviană: “plumb”, “cavou”, “singur”, organizează discursul liric şi conferă ambiguitate prin diversitatea semnificaţiilor.

Muzicalitatea interioară este dată de paralelismul sintactic, de laitmotivul “stam singur”, de pauze, de puncte de suspensie, care transmit senzaţie de împietrire şi sentimentul morţii.

Viziune despre lume:

Poezia lui George Bacovia oglindeşte solitudinea eului liric, o constiinţă înspăimântată de lumea în care trăieşte. În “Plumb” viziunea este fără ieşire, deoarece textul evidenţiază starea de singurătate, obsesia deplinei izolari, presimţirea morţii.

Lirism subiectiv:

Poezia se realizează ca un monolog liric, lirismul subiectiv fiind redat prin mărcile subiectivităţii: “stam”, “am început”-verbe la persoana I, singular; “(amorul) meu”-adjectiv posesiv, la persoana I, singular.

Tema operei:

“Plumb” are ca temă condiţia poetului într-o societate limitată, artificială, fără idealuri, într-o lume ostilă şi stranie.

Compoziţia textului poetic:                   

Semnificaţia titlului: “Plumb” este un simbol care sugerează apăsarea sufletească, greutatea sufocantă, cenuşiul existenţial, universul monoton, imposibilitatea de a ieşi dintr-un spaţiu închis.

Incipitul (primul vers) “Dormeau adânc sicriele de plumb “ cuprinde cele două simboluri bacoviene “sicrie” şi “plumb” ce fac parte din câmpul semantic al morţii alături de verbul la imperfect “dormeau” şi adverbul “adânc”, care ilustrează motivul somnului/ al morţii ca un somn profund. Cuvântul ”plumb” plasat la final de vers sugerează închiderea, imposibilitatea evadării. De fapt, termenul este reluat de şase ori, în poziţii distribuite simetric în ambele strofe-catren. Semnificaţiile cuvântului “plumb” se construiesc pe baza corespondenţelor dintre planul subiectiv, uman, interior şi planul obiectiv, exterior. El sugerează moartea, apăsarea sufletească, prăbuşirea interioară. Culoarea sa gri exprimă tristeţe, monotonie, plictis, nelinişte, melancolie, răceală, lipsa de viaţă, izolare. Sonoritatea cuvântului, produsă de patru consoane şi o vocală închisă indică prăbuşirea, greutatea apăsătoare a existenţei. “Plumb” este poziţionat simetric şi în asocieri semantice inedite: “sicriele de plumb”, “flori de plumb”, “coroanele de plumb”( în prima strofă) şi “amorul meu de plumb”, “aripile de plumb” ( în al doilea catren). Toate contribuie la realizarea unui decor macabru, dezolant, a imaginarului poetic specific bacovian.

       Simetria compoziţională:

Discursul liric este organizat în două catrene care sunt secvenţe poetice corespunzătoare celor două planuri: realitatea exterioară, obiectivă, simbolizată de “cimitir”, de “cavou” şi realitatea interioară, subiectivă, simbolizată de sentimentul iubirii (“amorul meu de plumb”).

Construcţiile simetrice sunt: primul catren începe cu verbul  „ dormeau”, urmat de adverbul „adânc”; al doilea catren debutează cu verbul „dormea”, urmat de adverbul „întors”; sintagma „flori de plumb” se află la începutul celui de-al doilea vers, în ambele strofe; sintagma „stam singur” ocupă prima poziţie  în al treilea vers, în ambele catrene; structurile „ şi era vânt…”, „şi era frig” sunt distribuite la finalul celui de-al treilea vers din fiecare strofă; simbolul „plumb” încheie versurile 1, 4, 5, 8.

Simetria construcţiei acestei poezii sugerează monotonia, plictisul, universul închis, sufocant, apăsător, în care eul liric nu poate evolua spiritual.

Limbajul şi expresivitatea textului liric:

Poezia “Plumb” este realizată în mod preponderent din imagini vizuale, care evidenţiază vidul sufletesc, angoasa vieţii.

Strofa întâi descrie un spaţiu închis, apăsător, sufocant în care eul liric se simte izolat ca într-un “cavou”.Toate elementele decorului de înmormântare indică mediul provincial mohorât, anost, în care până şi florile sunt împietrite. Vântul sugerează mişcarea, dar produce efecte reci, exprimate prin imaginea auditivă: “Şi scârţâiau coroanele de plumb.”

Strofa a doua ilustrează tragicul existenţial, provocat de lipsa afectivităţii: “Dormea întors amorul meu de plumb”. Sintagma “aripile de plumb” presupune un zbor în jos, cădere surdă şi grea, moarte.

O altă imagine auditivă “Şi-am început să-l strig” exprimă durerea sufletească a eului liric.

Ambiguitatea poetică se remarcă la nivelul structurii “amorul meu de plumb”, deoarece aceasta poate sugera pe de o parte, o dragoste pierdută, tristă, irealizabilă şi, pe de altă parte, creaţia eului liric care înţelege că, într-o lume îngustă, moartă din punct de vedere spiritual, opera sa nu se poate înălţa, nu poate fi apreciată la justa ei valoare.Astfel, creatorul trăieşte o dramă, se simte incompatibil cu lumea în care trăieşte şi care nu-l înţelege, nu-l apreciază. De aceea poezia are ca temă condiţia creatorului/ artistului de geniu, aflat în dezacord cu societatea.

Expresia spaimei de moarte, a senzaţiei de gol sufletesc, a singurătăţii obsedante se realizează prin imaginile auditive, dar şi prin senzaţii tactile (frigul, vântul).

Prozodia este riguros construită prin închiderea versurilor cu rimă îmbrăţişată, măsura fixă de zece silabe.

Verbele sunt la timpul imperfect care desemnează trecutul nedeterminat, dar şi permanenţa unei stări de nelinişte, de singurătate, dezamăgire: “dormeau”, “stam”, “era”, “scârţâiau”, “dormea”, “atârnau”.

Verbul la perfect compus “am început” şi cel la conjunctiv “să strig” sugerează disperarea eului liric. Verbul “a fi”, impersonal, apare în două versuri simetrice sintactic, în construcţii care sugerează trecerea de la planul obiectiv, “era vânt”, la planul subiectiv “era frig”.

Textul poetic este realizat prin procedeul acumulării: prin repetarea conjuncţiei copulative “şi”, prin sintagmele în centrul cărora se află simbolul central-plumb.

Prin atmosferă, folosirea sugestiei, a simbolului şi a corespondenţelor, prin accentuarea stărilor sufleteşti, poezia “Plumb” de George Bacovia se încadrează în estetica simbolistă/ curentul literar numit simbolism, deschizând, în lirica noastră, calea spre modernitate, în privinţa modalităţilor de expresie, a viziunii despre lume.

Eseuri bac romana

I. PROZA –specii narative

1.Basmul cult – Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb – Caracterizare – Relatia dintre doua personaje                         

2.Povestirea – Mihail Sadoveanu, Hanul ancuţei link – Caracterizare

II. NUVELA
a) Nuvela istorică – C. Negruzzi, Alexandru Lăpuşneanul – Caracterizare – Relatia dintre doua personaje
b) Nuvela Fantastică – Mircea Eliade, La Ţigănci  sau  Mihai Eminescu,  Sărmanul Dionis
c) Nuvela psihologică – Ioan Slavici, Moara cu noroc  – Caracterizare Relatia dintre doua personaje

III. ROMANUL 

-Romanul de până la al doilea război mondial – (perioada interbelică)

a)Romanul tradiţional – Ioan Slavici, Mara – Caracterizare
b)Romanul de tip obiectiv – Liviu Rebreanu, Ion – Caracterizare  – Relatia dintre doua personaje
c)Romanul modern de tip subiectiv – Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război
d)Romanul realist – George Călinescu, Enigma Otiliei – CaracterizareRelatia dintre doua personaje

-Romanul de după la al doilea război mondial – (perioada postbelică) Marin Preda – Moromeţii

IV. DRAMATURGIA –specii dramatice
1. Comedia – I.L.Caragiale, O scrisoare pierdută – Caracterizare – Relatia dintre doua personaje
2. Teatru postbelic – Iona  – Caracterizare

V. POEZIA – evoluţie
1. Paşoptismul – Vasile Alexandri, Mezul iernii; Malul Siretului
2. Mihai Eminescu – Luceafărul, Floare albastră, Scrisoarea I, Oda în metru antic, Sara pe deal
3. Simbolismul – George Bacovia, Plumb; Lăcustră
4. Tradiţionalismul – Vasile Voiculescu – In gradina Ghetsemani ; Ion Pilat – Aci sosi de vremuri
5. Modernismul
a. Lucian Blaga -Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
b. Tudor Arghezi – Testament; Flori de mucigai
c. Ion Barbu – Riga Crypto şi lapona Enigel; [Din ceas, dedus…]

6. Neomodernismul – Nichita Stănescu (În dulcele stil clasic;  Către Galateea;  Cântec)

VI. EPOCI ŞI IDEOLOGII LITERARE 
1. Introducţie la Dacia literară – Mihail Kogălniceanu
2. Junimea şi revista Convorbiri literare– Titu Maiorescu
3. Modernismul interbelic(perioada interbelică) 

 

Lista eseuri la istorie

 

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.