Caracterizarea personajului Neculai Isac

Publicat in anul 1928, volumul de povestiri „Hanul Ancutei” reprezinta o capodopera de varf a scriitorului Mihail Sadoveanu, prezentandu-se printr-o tema si viziune supra lumii rurale si problemelor pe care le intalneste individul si adoptand un limbaj specific contextual.

Opera „Hanul Ancutei” este realizata prin tehnica povestirii in rama, avand un cadru suport initial: un han la care poposesc drumeti diferiti pentru a se relaxa,a revedea lumea si a asculta povesti captivante. Inovatia pe care o prezinta capodopera este structurarea ei in noua povestiri, apartinand a noua personaje diferite care fiecare la randul sau preia rolul de narator. Totodata se remarca existenta unui personaj al naratiunii-cadru care preia rolul de a introduce fiecare povestitor in parte. Acest personaj este un delegat al vocii autorului spre al reprezenta, expricandu-se astfel statutul sau anonim. Celelalte personaje vor fi introduse rand pe rand, de la aparitia lor la han, capatand fiecare rolul de personaj narator atunci cand sunt rugati sa reconstituie o intamplare din propria experienta. Timpul narat este cel apartinand „celeilalte Ancute”, iar povestirile relatate sunt in numar total de noua, cea de-a zecea apartinandu-i comisului Ionita care promite de la inceputul actiunii „o poveste cum n-am mai auzit”, insa nu reuseste sa se tina de cuvant. Acest lucru demonstreaza ca povestea povestilor este cea niciodata relatata, acordand tacerii valoarea absoluta a misterului inaccesibil. Reperele spatiale ale desfasurarii actiunii capata si ele conotatii speciale, Hanul Ancutei reprezentand un spatiu mitic, cu rol de centru al universului, unde se aduna oameni din diferite parti ale lumii si reprezetand diverse statuturi sociale si tipologii umane. Masura fantastica pe care o adopta hanul este redata de zidurile ce inconjoara locatia, asemeni unei vechi cetati, zidurile delimitand teritoriile dintre lumea reala si cea fantastica, hanul devenind un topos al povestirilor.

„Fantana dintre plopi” este cea de-a patra povestire apartinand volumului „Hanul Ancutei”, personajul narator ce o realizeaza fiind Neculai Isac. Relatarea intamplarii este realizata pe doua planuri temporale, cel al povestirii, a aducerii aminte (planul narat) si cel al preszentului, in care intamplarea este analizata din perspectiva maturitatii (planul nararii). Povestea are la baza experienta personala traita de personajul Neculai Isac, intr-un timp mentionat, cu mai mult de douazeci de ani in urma, fiind o poveste de dragoste cu un final tragic. Intr-o toamna, cand tanarul Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei, face popas la Hanul Ancutei pentru a se relaxa. In acea zi, plimbandu-se pe malul raului Moldovei, intalneste un grup de tigani care se scalda in apa, intampinat fiind de batranul Hasanache si o tanara fata, Marga. Desi batranul spune despre ea ca este doar o fata proasta, Neculai Isac este impresionat de frumusetea ei si din aceasta cauza le ofera celor doi cate un ban de argint. A doua zi, vazandu-si de treaba la han, barbatul este intampinat de tanara fata care entuziasmata, ii arata noua pereche de pantofi pe care si-a cumparat-o cu banutul de la el. Cei doi stabilesc astfel o intalnire la fantana dintre plopi, unde petrec o noapte amoroasa impreuna, promitandu-si o noua intalnire in seara urmatoare. In cadrul celei de-a doua intalniri, desi stie ca va fi ucisa pentru destainuire, Marga ii marturiseste barbatului ca a fost trimisa sa il ademeneasca la fantana pentru ca tiganii sa il jefuiasca si sa-l omoare pe Neculai. La auzul acestor vesti, el isi incaleca calul si fuge de la fantana, reusind sa scape din mainile tiganilor condusi de Hasanache, insa o prajita aruncata de unul dintre ei ruseste sa ii strapunga ochiul. Mai tarziu, alaturi de cativa insotitori de la han, Neculai se intoarce la fantana dintre plopi unde, urmele proaspete de sange il fac sa realizeze ca marga a fost ucisa iar trupul ei aruncat in fantana.

Autenticitatea povestii consta in existenta unui narator la persoana I care povesteste intreaga intamplare din experienta proprie, alaturate fiindu-i interventiile Ancutei, care face legatura dintre intamplare si hanul din prezent. Conflictul care ia nastere este atat de factura exterioara cat si interioara. Asadar, cel exterior se manifesta in lupta dintre Neculai Isac si Hasanache si banda sa. Conflictul nu este unul complex, insa urmarile sale isi lasa amprentele asupra personajului, atat prin „pierderea unei lumini” provocate de aruncarea unei prajini, cat si de zbuciumul si vina pe care o poarta personajul pentru moartea iubitei sale, dand nastere unui puternic conflict interior.

Numarul personajelor este redus, atentia fiind focalizata pe fiecare personaj narator in parte. Asa este si in cazul lui Neculai Isac, al carui portret se realizeaza atat la inceputul povestirii sale, cand ajunge la han si este introdus de catre personajul narator al cadrului prezent, voce a autorului, dar se realizeaza si prin autocaracterizare, personajul dezvaluindu-si cateva trasaturi atunci cand incepe relatarea povestii. El face referire nu doar la trasaturile sale morale si la atentia sa special acordata ochilor, dar si detaliile legate de vestimentatie dezvaluie un statut social inalt. Pana si talentul sau de narator se dezvaluie din reactiile celor din jur, interesul ascultatorilor dar si respectul pe care il poarta comisul Ionita.

In concluzie, povestirea „Fantana dintre plopi” din volumul „Hanul Ancutei” reprezinta o capodopera de varf a creatiei lui Mihail Sadoveanu, atat prin tema si viziunea asupra lumii rurale si conturarea unor personaje cu diverse statuturi sociale si tipologii, cat si folosirea unui limbaj aparte si specific contextului.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.