Instaurarea monarhiei constituționale

După abdicarea, Al. I. Cuza, de la 1 februarie 1886, se creează o locotenență regală, care va prelua puterea până când un prinț străin va fi adus în țară pentru a prelua tronul. Parlamentul l-a proclamat pe Filip, fratele regelui Belgiei, conducător al României. El a respins însă propunerea, care a pus clasa politică românească într-un mare necaz în contextul reacției marilor puteri, care cer anularea unirii principatelor. Datorită activității diplomatice a politicienilor români și sprijinului împăratului Franței Napoleon al III-lea, după lungi negocieri, s-a obținut consimțământul regelui Prusiei de a aduce un prinț străin în țară în persoana prințului german Carol von Hohenzollern-Singmaringen. Importul prințului Carol este aprobat în țară într-un plebiscit în care cetățenii sunt chemați să se pronunțe asupra acestei chestiuni.

La 10 mai 1866 Carol I depune jurământul iar Turcia aceepta prezența sa pe tronul Principatelor cu condiția majorării tributului.

La 29 iunie 1866 apare prima constituție românească. Ea a fost rezultatul compromisului dintre liberali și conservatori și este considerată un act de independența întrucât folosește titulatura de România nu este supusa aprobării Marilor Puteri și nu amintește nimic de suzeranitatea otomană.
Constituția se inspiră din ideile revoluției francize de la 1889 din Constituția Belgei.

Prevederi:

→ România este stat național cu teritorii indivizibil și inadmisibil;

→ principiul suzeranității poporului- votul fiind cenzitar și existând patru colegi de vot;

→ principiul separației puterilor în stat :- puterea legislative- aparținând parlamentului format din Senat și Camera Deputaților ;

→ puterea executive apartinang guvernului format din miniștrii, iar puterea judecătorească Curților și Tribunarelor. Parlamentul adoptă legi, bugetul și controlează guvernul prin procedura de Ancheta;

→ egalitate în fața legii;

→ drepturi și libertăți cetățenești;

→ proprietatea este dedorata sciara și inviabila iar improprierea se face cu dupagirea în cazuri de utilitate;

→ drept de azil politic;

→ articolul 7 acorda cetățenia română numai creștinilor;

Prerogativele monarhului:

→ bate moneda;

→ conferă decorații;

→ este șef al armateri;

→ declară război și induie pace;

→ convocă , amână și dizolvă Parlamentul;

→ sancționează și promulgă legi (a ordona intrarea în vigoare);

→ are drept de vot ;

→ persoana sa este invalabila (nu poate fi judecată);

→ are drept de amnistie și gratire ( ștergerea complete a răspunderii penale);

→ orice act al său trebuie contrasemnat de ministrul de resort intradaugandu-se astffel responsabilitatea ministerială;

→ numește și revocă miniștrii ;

→ succesiunea la tron se stabilește coderal pe linie bărbătească ;

Prerogative de ordin legal:

→ de ordin legal educative;

→ de ordin legal judecătoresc ;

Limitele sau condițiile Constituției:

→ articolul 7;

→ votul cenzitar;

→ dretul de vot acordat monarhului;

→ egalități în fața legii și nu prin naștere

Amendamentele (modificările) Constituției

→În 1879 este modificat articolul 7 în sensul acordării cetățeniei fară restricții acesta fiind o condiție impusă pentru recunoașterea internațională a Independenței.

→1881 România devine regat fapt ce a insemant o consolidare a monarhiei, un act de independența absolută și o creștere a prestigiului țării în realitile internaționale.

→1887- numărul ca legiilor de vot este redus la 3, colegiul, fuzionând cu colegiul 2.