Unirea Principatelor

Contextul realizării unirii:

♦ dorința de unire a românilor;

♦războiul Crimeei (1853-1856).

Cu ocazia Congresului de pace de la Paris din 1856 ministrul de externe al Frantei, contele Wabonski, pune în discuție unirea Moldovei cu Țara Românească, idea a fost susținută și de Prusia, Sardinia și Rusia; respinsă de Austria și Imperiul Otoman , în timp ce Anglia este neutră. Tratatul semnat în același an prevedea.

În principate se organizează alegeri pentru Adunări, alegeri ce vor fi falsificate în Moldova, declanșând un scandal diplomatic. Alegeriile au fost reluate iar cele doua adunări ce aveau un rol consultative și un caracter reprezentativ vor adopta în 157 rezoluții în care cereau:

♦unirea Moldovei cu Țara Românească;

♦autonomia noului stat;

♦prinț străin dintr-o dinastie domnitoare din Europa cu moștenitori orescuti în religia țării și adunare obștească în care să fie reprezentate toate interesele nației;

♦ întâlnirea de la Osbauren 1857;

Convenția de la Paris 1858

Convenția a jucat rol de Constituție iar contentul ei a permis romaniilor să-l aleagă domnitor pe Al. I. Cuza 5 ianuarie 1859 în Moldova și 24 ianuarie 1859 în Tara Românească. Aplicând politica faptului împlinit, românii au realizat la 1859 o unire personală cu caracter limitat. Prin aplicarea lui nationalitatiilor s-a dat o lovitură atât imperiului țarist cât și celui habsburgic ce avea imperii multinaționale.

Dubla alegere a lui Cuza a creat un cadru superior pentru dezvoltarea economică și culturală și a fost un pas spre independența și unirea deplină.