Poezie Tradiţionalisă

Tradiţionalismul este o orientare estetică din perioada interbelică, manifestat în opoziţie cu modernismul. La Ion Pilat se manifestă mai mult sub semnul tematicii literare, în sensul că el cultiva o lirică a pământului natal.

Poetul Ion Pilat înţelege că reluarea unor teme şi motive deja cunoscute necesită un registru stilistic original şi personalizat, de aceea în discursul său liric respinge idealizarea. Universul rural, care constituie decorul poveştii de iubire, este privit cu nostalgie, fiind receptat ca un spaţiu cu parfum romantic, de recuperare a tradiţiei. O primă imagine poetică relevantă pentru tema şi viziune despre lume apare în primele 6 versuri în care se fixează cadrul rustic al poveştii de iubire. “Casa amintirii”, o casă tradiţionala cu boale şi pridvor. Pânzele de păianjeni care închiseră poarta şi hornul fără fum, simbolizează trecerea ireversibilă a timpului şi moartea locurilor care păreau eterne.

O a doua imagine semnificativă surprinde scenariul celor două poveşti de iubire. Prima pereche de îndrăgostiţi, bunicul şi bunica - se afla într-un decor de extaz. Al doilea cuplu de îndrăgostiţi retrăieşte simetric experienţa înaintaşilor. Apar aceleaşi gesturi şi mişcări, aceleaşi elemente ale spaţiului, aceeaşi delicateţe ale feminităţii, ca în poeziile simboliste, chiar dacă acestea nu mai reflectă exact sentimentele. Finalul fiecărei secvenţe stă sub semnul bătăilor clopotului care anunţa trecerea ireversibilă a timpului în strânsă legătură cu destinul efemer al omului prin dubla prevestire: cea a nunţii şi cea morţii.

Titlul este construit sub forma unei propoziţii afirmative aducând în prim-plan un spaţiu şi un timp neprecizat şi marchează suprapunerea prezent - trecut prin antiteza dintre adverbul de factură populară “aci” şi locuţiunea adverbială “pe vremuri”. Totodată, titlul este o sugestie a repetabilităţii existenţei umane de către fiecare generaţie care trăieşte aceleaşi momente şi aceleaşi sentimente ca cele dinaintea ei.

Tema esenţială a poemului este trecerea ireversibilă a timpului completată de cea a iubirii şi de cea a naturii. În jurul acestora se structurează câteva motive literare: comunicarea omului cu natura, soarta schimbătoare, amintirea, noaptea, şi luna care ocrotesc povestea de dragoste. Viziunea despre lume a autorului este dată de nostalgia cu care este privit universal rural ca decor al poveştii de iubire, care nu este idilizat pentru că este un loc cu parfum romantic de recuperare, prinţ timp, a unei tradiţii. Iubirea înseamnă retrăirea aceluiaşi sentiment de către fiecare generaţie, iubirea din prezent a nepotului repeta iubirea din trecut a bunicului.

În concluzie, poezia lui Ion Pilat aparţine tradiţionalismului, atât prin compoziţia şi prozodia de factură clasică, dar şi prin tematica specifică acestei orientări.