Poezie Modernistă

Modernismul este o mişcare culturală, artistică şi ideatica apărută că o reactive împotriva tradiţiilor academic şi istorice, caracterizată prin introducerea unor idei şi concepţii noi asupra expresiei artistice. Publicată în 1924, integrate apoi în volumul “Joc second” balada face parte din a doua etapă a creaţiei lui lon Barbu, baladic-orientală, etapă care indică orientarea poetului spre concretul lumii. Integrată în ciclul “Uvedenrode” şi subintitulata “balada” “Riga Crypto şi Lapona Enigel” pare o stranie poveste de dragoste.

Autorul păstrează din specia tradiţională schema epică şi personajele antagonice. Structura nativă implica interfaţa genurilor. Astfel, scenariul epic este dublat de caracterul dramatic şi de lirismul măştilor, personajele având semnificaţie simbolică. Tema principal a poeziei o reprezintă iubirea ca modalitate de cunoaştere lumii, alături de tema naturii. Universul poetic este construit cu ajutorul motivelor literare, cum ar fi cel al fântânii, al trecerii timpului, al somnului. Trei mituri fundamentale de origine grecă sunt valorificate în poem: al soarelui, al nunţii şi al oglinzii.

Timpul este alcătuit din numele celor două finite din lumi opuse: riga (rege) Crypto (ascuns) şi lapona (locuitoare a Ţării gheţurilor) Enigel (nume cu rezonanţă nordică, angel=înger). Acest titlu indică o temă a dragostei imposibile, interzise, deoarece un personaj face parte din lumea izolată, retrasă a pădurilor, este un rege al ciupercilor, celălalt, o fiinţă care aspiră să-şi depăşească limitele, părăsind lumea ei rece şi îndreptându-se spre lumină, spre soare. De asemenea, prin titlu se sugerează marile poveşti de dragoste din literatura universală, cum ar fi “Romeo şi Julieta” sau “Tristan şi Isolda”. La lon Barbu însă, membri cuplului sunt antagonici, făcând parte din regnuri diferite.

Compoziţional, poezia este alcătuită din două părţi fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă. Tehnică folosită este aceea a povestirii în rama. Rama sugerată în prima parte a poemului, conturează mai degrabă o atmosferă decât un cadru fizic.

Partea I, strofele 1-4, prezintă scenariul unei nunţi, cadrul în care menestrelul este rugat să mai spună odată povestea regelui Crypto, menestrelul, un fel de trubadur medieval, este trist şi aburit cea ce poate sugera tristeţea zicerii sale. Momentul ales este “spartul nunţii” iar spartul este unul intim de confesiune “în cămaşa”.

A doua parte conţine dialogul dintre Riga Crypto şi Lapona Enigel şi este realizată din mai multe secvenţe poetice: porterul şi descrierea mediului în care trăieşte Lapona Enigel, întâlnirea în vis a celor doi, cele trei chemări ale rigăi şi primele două refuzuri ale Laponei, refuzul categoric al Laponei, închinarea întâlniri dintre cei doi, pedepsirea lui Crypto din final.

Omul este o fiinţă supusă greşelii şi încercării repetate datorită existenţei îndelungate, în timp ce creatura vegetală trăieşte un an şi prin urmare nu are dreptul decât la o şansă care îi este fatală.