Alexandru Lăpuşneanul – Romantism paşoptist

Nuvela Alexandru Lăpuşneanul este o nuvelă romantică, de inspiraţie istorică. Este prima nuvelă istorică din literatura română, o capodoperă a speciei şi un model pentru autorii care au cultivat-o ulterior.
Publicată în perioada paşoptistă, în primul număr al revistei ”Dacia literară” (1840), nuvela ilustrează una din sursele literaturii romantice, istoria naţională (Evul Mediu), potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu din articolul – program al revistei, intitulat ”Introducţie”.
Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul (1564 – 1569) evidenţiază lupta pentru impunerea autorităţii domneşti şi consecinţele deţinerii puterii de un domn crud, tiran.
Naraţiunea se desfăşoară cronologic, linear, prin înlănţuirea secvenţelor narative şi a episoadelor, particularitate narativă romantică. Echilibrul compoziţional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole, care fixează momentele subiectului. Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale personajelor.
În capitolul I, ”Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” este răspunsul dat de Lăpuşneanul soliei de boieri care îi cer să plece din ţară pe motiv că ”norodul” nu îl vrea.
În capitolul al-II-lea, ”Ai să dai samă, Doamnă!” este avertismentul pe care văduva unui boier decapitat îl adresează doamnei Ruxanda, pentru că nu ia atitudine faţă de crimele soţului ei.
În capitolul al-III-lea, ”Capul lui Moţoc vrem…” este cererea norodului care îl găseşte pe Moţoc vinovat de toate nemulţumirile.
În capitolul al-IV-lea, ”De mă voi scula, pe mulţi am să popesc şi eu!” este ameninţarea rostită de Alexandru Lăpuşneanul care, bolnav, fusese călugărit potrivit obiceiului vremii, dar pierduse astfel puterea să domnească.
Capitolul I cuprinde expoziţiunea (întoarcerea domnitorului pe tronul Moldovei, în 1564, şi întâlnirea cu solia trimisă de Tomşa) şi intriga nuvelei (hotărârea lui Lăpuşneanul de a-şi relua tronul şi dorinţa de răzbunare faţă de boierii trădători).
În capitolul al-II-lea sunt surprinse evenimentele declanşate de întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tron: fuga lui Tomşa în Muntenia, incendierea cetăţilor, confiscarea averilor boiereşti, uciderea unor boieri, intervenţia doamnei Ruxanda pe lângă soţul ei pentru a înceta cu omorurile şi promisiunea acestuia că o va face.
Capitolul al-III-lea prezintă numeroase evenimente romantice cu caracter memorabil sau excepţional: participarea şi discursul domnitorului la slujba religioasă de la mitropolie, ospăţul de la palat şi uciderea celor 47 de boieri, omorârea lui Moţoc de către mulţimea revoltată şi ”leacul de frică” pentru doamna Ruxanda. Capitolul constituie punctul culminant al nuvelei.
În capitolul al-IV-lea este înfăţişat deznodământul, moartea domnitorului prin otrăvire. După patru ani de la cumplitele evenimente, Alexandru Lăpuşneanul, bolnav de friguri, se retrage în cetatea Hotinului unde este călugărit după obiceiul vremii. Faptul că, atunci când îşi revine, ameninţă să îi ucidă pe toţi, inclusiv pe fiul său, urmaş al tronului, o determină pe doamna Ruxanda să accepte sfatul boierilor de a-l otrăvi.
Conflictul nuvelei este complex şi pune în lumină personalitatea puternică a personajului principal.
Principalul conflict este de ordin politic: lupta pentru putere între domnitor şi boieri. Impunerea autorităţii domneşti în faţa boierilor, a constituit, în secolul al-XVI-lea, un factor de progres, dar mijloacele impuse de Lăpuşneanul sunt sângeroase, caracteristice tiranului feudal. Actele personajului sunt motivate psihologic: cruzimea este expresia dorinţei de răzbunare faţă de boierii care îl trădaseră în prima domnie.
Conflictul secundar, între domnitor şi Moţoc (boierul care îl trădase), particularizează dorinţa de răzbunare a domnitorului, final anunţat în capitolul I şi încheiat în capitolul al-III-lea.
Conflictul social, între boieri şi popor, se limitează la revolat mulţimii din capitolul al-III-lea.
În proza romantică, tensiunile exterioare plasează personajele într-o relaţie de antiteză. Din acest punct de vedere, se poate vorbi despre contrastul dintre Lăpuşneanul şi doamna Ruxanda, evidenţiat în capitolul al-II-lea.
Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal al nuvelei, personaj romantic, excepţional, care acţionează în situaţii excepţionale (scena omorârii boierilor, a pedepsirii lui Moţoc, a morţii). Întruchipează tipul domnitorului crud, tiran şi sângeros. Este construit din contraste şi are o psihologie complexă, calităţi şi defecte puternice.
Doamna Ruxanda este personaj secundar, de tip romantic, construit pe baza unei antiteze cu Lăpuşneanul: caracter slab – caracter tare, blândeţe – cruzime. Ea nu acţionează din proprie voie nici când îi cere soţului ei să oprească omorurile, dar nici atunci când îl otrăveşte.
Boierul Moţoc este tipul boierului trădător, viclean, laş şi intrigant, care nu urmăreşte decât propriile interese. De aceea îl trădase pe Lăpuşneanul în prima sa domnie, iar la întoarcerea acestuia, îl linguşeşte asemenea ”câinelui care în loc să muşte, linge mâna care-l bate”.
Personajul colectiv, mulţimea revoltată, apare pentru prima dată în literatura română, psihologia acesteia fiind realizată cu fineţe, în mod realist.
Timpul şi spaţiul sunt precizate şi conferă naraţiunii un caracter de verosimilitate: întoarcerea lui Lăpuşneanul pe tronul Moldovei, în a doua sa domnie.
Coexistenţa elementelor romantice cu elementele clasice într-o operă literară este specifică literaturii paşoptiste: caracterul obiectiv, aspectul credibil al faptelor, echilibrul compoziţional.
Alexandru Lăpuşneanul este o nuvelă romantică, de inspiraţie istorică, ce ilustrează principiile ideologiilor paşoptismului şi ale romantismului românesc.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

StudentBlog theme is brought to you by Quasargaming.com online slot games such as Plenty on twenty, Fruits and sevens and Columbus deluxe.