RaduMartin/ mai 31, 2018/ Alexandru Lapusneanul/ 0 comments

 

Tema și viziunea despre lume

Costache Negruzzi a fost un mare om politic și un scriitor român din perioada pașoptistă. Alexandru Lăpușneanul este prima nuvela istorică din literatura română, a fost publicată în primul număr al revistei Dacia literară, Iași, 1840. Reprezintă cel mai prompt răspuns la imperativul formulat de Mihail Kogălniceanu (mentor pașoptist) în articolul-program “introducție” care este un program artistic de sorginte romantic, încurajând criticismul obiectiv, replierea pe elementul național, având ca surse folclorul, istoria sau peisajele pitorești autohtone. Manifestul avea ca scop scoaterea din bezna a ignoranței pe conaționali.

“Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă romantică prin specie (nuvela istorică este o specie preferată de romantici) prin temă (istoria este una din temele favorite ale romantismului) prin personajele excepționale surprinse în situații excepționale, prin antiteza dintre personaje (antiteza înger-demon care stă la baza înfățișării relației dintre doamna Ruxanda și Lăpușneanul), contrastul din sânul aceluiași personaj (Lăpușneanul este un amagal complex de calități și defecte, însă și calitățile indubitabile sunt puse în slujba răului), culoarea epocii în descrieri cu valoare documentală, prin încercarea de evocare sub toate aspectele perioadei istorice în cauză. Elementele romantice se împletesc cu cele clasice, echilibru compozițional, construcția simetrică, aspectul verosimil al faptelor, caracterul obiectiv al narațiunii. Interesul romanticilor pentruis a specificul național și culoarea locală, deschide drumul observației realiste, prin tehnica detaliului semnificativ, caracterul pictural al unor scene, revolta mulțimii.

Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu o construcție riguroasă, un fir narativ central ce urmărește evoluția unui personaj, puternic individualizat, intrigă concisă, conflict concentrat. De altfel diferența esențială dintre nuvela și povestire constă în faptul că nuvela pune accentul pe personajul central. În vreme ce în povestire contează mai mult acțiunea. Ca dimensiuni nuvela se situează între schiță (care centreaza acțiunea tot asupra personajului, însă îl urmărește doar într-un moment semnificativ din viața lui) și roman. Personajele sunt relativ puține și gravitează în jurul personajului central. Apare tendința de obiectivitate prin atenuarea/eliminarea prezenței naratorului. Nuvela se poate clasifica tematic în nuvelă istorică, fantastică sau psihologică.

Tema nuvelei este lupta pentru putere în epoca medievală. Evocarea artistică a celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul fixate temporan între(1564-1569), evidențiază lupta pentru impunerea autoritații domnești și consecințele deținerii puterii de un domn crud, tiran. Tema este susținută prin diferite secvențe și citate regăsite în cadrul nuvelei. Unul dintre cele mai sugestive citate este titlul primului capitol „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”. El este un răspuns pe care Lapusneanul îl dă soldei de boieri care îi  ceruseră să se întoarcă de unde a venit, fiindcă norodul nu îl vrea. Cu toate acestea, Lapusneanul este hotărât să își reia tronul și  să se razbune pe boierii trădători.

Un alt ciatat sugestiv este titlul capitolului al doilea „Ai să dai samă doamnă!”, ce reprezintă avertismentul pe care văduva unui boier îl dă doamnei Ruxanda pentru că nu ia atitudine în fața crimelor soțului ei.

Titlul este un substantiv propriu care aduce în prim plan personalitatea puternică a personajului principal, rămas în istorie mai ales pentru cea de-a doua domnie a sa. Numele Alexandru este foarte vechi in onomastica grecească, fiind asociat cu marii conducatori Alexandru Macedon sau Alexandru cel bun. În folclorul nostru numele Alexandru apare ca termen de comparație ideal în materie de vitejie. Cei care poartă acest nume au personalitați puternice, sunt ambițioși și independenți. Articularea numelui îl singularizează printre celelalte personaje, evidențindu-i totodată și caracterul său puternic. Acțiunea este bine fixată în timp și spațiu, precizate și conferă verosimilitate și creaza impresia veridicitații narațiunii coordonate spațio temporale având astfel rolul de a orienta cititorul. Evenimentele se desfasoară în Moldova, în a doua jumatate a secolului al XVI-lea, prezentând întoarcerea lui Lapusneanul la tron, în a doua sa domnie. Primele trei capitole prezintă evenimente ce au loc imediat după întoarcea lui la tron, iar ultimul rezumă evenimente întamplate patru ani mai târziu, precum și secvența morții domnitorului.

Narațiunea se desfașoară cronologic, linear, prin înlațuirea secvențelor narative și a episoadelor, particularitate narativă romantică.

Nuvela e împărțită în patru capitole, echilibrate. Echilibrul compozițional este realizat prin organizarea textului narativ în patru capitole care fixează momentele subiectului relativ egale ca întindere, comparabile, deci, din acest punct de vedere, cu actele unei piese de teatru.

Capitolele poartă câte un motto cu rol rezumativ, care constituie replici memorabile ale prsonajelor. Acestea tratează apetitul romanticilor pentru vorbele memorabile.

Viziunea despre lume prezintă unitatea de concepție a autorului asupra existenței, principalele sale ganduri despre lume, despre viață. Ea se concretizează prin temă, specificul secvențelor narative, prin construcția personajelor. Costache Negruzzi este primul scriitor roman, care valorifică într-o creație literară cronicile moldovenești „Letopisețul Țarii Moldovei”, de Grigore Ureche și Miron Costin.

Din punct de vedere al mijloacelor artistice pe Negruzzi îl caracterizează sobrieteatea exprimării, laconismul și precizia, stilul lapidar se aseamană cu cel cronicăresc. Înregistrarea fără înflorituri a mișcărilor, a gesturilor, a detaliilor de comportament, concizia notării reprezintă primul mare succes al prozei noastre artistice. Culoarea de epocă este realizată nu numai prin descrieri, ci și prin limbajul cu elemente din cronici (arhaismele lexicale dar și construcții arhaice sintactice). În mod surprinzător, apar și expresii neologice prin care autorul introduce perspectiva și planul său moral, intervenind înlauntul ficțiunii, orientând-o pe alocuri.

Nuvela îmbină armonios elementele romantice, clasice și realiste. Această lucrare este o capodoperă, cu atât mai mult că este prima de acest fel din literatura noastră. Calinescu a evidețiat valoarea ei estetica afirâmnd că dacă ar fi avut sprijin o limă de circulție universală ar fi fost la fel de celebră ca și Hamlet. A reprezentat un model pentru scrierile în proză cu caracter istoric de mai târziu, precum nuvelele Doamna Chiajna și Mihnea-Voda cel Rau de Odobescu. Coxistența trăsăturilor romantice cu cele clasice este reprezentativă pentru perioada pașoptistă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*