RaduMartin/ mai 31, 2018/ Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ 0 comments

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Opera lui Lucian Blaga este singular în peisajul liricii interbelice românești. Nu poate fi încadrat într-un singur curent literar. În primele volume domină ecouri expresioniste. Creația artistică este expresia pur spirituală a realității interioare si a trăirilor sufletești.

Poet și filosof, Lucian Blaga transpune in lirică conceptele filosofice ale cunoașterii paradisiace, de tip logic rațional care luminează si reduce misterul și cunoașterea luciferică prin care misterul este sporit. Marele Anonim instituie cenzura transcendentă care limitează cunoașterea umană.
Poezia este o artă poetică modernă publicată in mod pragmatic in fruntea volumului de debut „Poemele Lumini” 1919.

Tema poeziei o reprezintă atitudinea poetului in fața marilor mistere ale universului, ilustrând concepția Blagiană asupra cunoașterii si menirii poetului.

Încă din primul titlu reluat in primul vers poetul se definește pe sine prezentându-și atitudinea asumată față de lume: „Eu nu strivesc corolla de minuni a lumii”,reține atenția, forma negativă a verbului „nu strivesc „care reprezintă atitudinea poetului in relația cu universul.

Prima secvență poetică definește concepția filozofică privind cunoașterea luciferică prin verbele care resping ferm agresivitatea atitudinii de lămurire a misterelor lumii – „nu strivesc”. „nu ucid cu mintea/tainele ce le-ntâlnesc/în calea mea”. În ultimul vers al secvenței se revelează, prin enumerație, simboluri esențializate ale misterelor universului :natura înconjurătoare, viața, existența însăși a universului („flori”) ;perceperea a extaziantă, simțirea si emoția umană („ochii”sunt oglinda sufletului) ;comunicarea prin cuvânt si iubirea prin sărut („buze”) si moartea ca o componenta structurală a existenței duale si colicile (viață-moarte), care la Blaga nu este sfârșitul dramatic, ci constituie „marea trecere” într-o lume superioară („morminte”). Marin Mincu este de părere ca „enumerarea atributelor lumii este făcută nu la întâmplare, că în ordine crescândă a elementului de <<mister>> cuprins între ele”.

Următoarea secvență lirică exprimă noțiunea filozofică de cunoaștere paradisiacă. „Lumina altora” este cunoașterea de care eul liric se detașează cu fermitate, violența verbului „sugrumă” fiind sugestivă pentru consecințele pe care le-ar avea lămurirea misterelor care ar distruge „vraja lămurirea misterelor care ar distruge „vraja nepătrunsului ascuns/în adâncimi de întuneric”. În relație de opoziție cu acest tip de cunoaștere este atitudinea eului liric relevantă prin conjuncția adversativă („dar”), repetiția pronumelui de persoana I singular („eu,eu”) si mai ales opoziția dintre „lumina altora”si „lumina mea”, din care reiese conceptul de cunoaștere luciferică, poetică.

Pentru valența persuasivă (convingătoare) a acestei concepții, eul liric apelează la comparația cu astrul nopții „luna”, ale cărei raze albe plăsmuiesc difuz contururi tainice, misterioase :”și-ntocmai cum cu razele ei albe luna/nu micșorează, ci tremurătoare/mărește si mai tare taina nopții”.
Secvența poetică următoare revine la definirea cunoașterii luciferice, proprie eului liric, care se confesează în privința concepției sale despre ocrotirea misterelor lumii : „așa îmbogățesc si eu întunecata zare/cu largi fiori de sfânt mister/si tot ce-i ne-nțeles/se schimbă-n ne-nțelesuri si mai mari /sub ochii mei”. Marca morfosintactică a verbului la persoana I singular – „îmbogățesc”-accentuează atitudinea sensibilă iubitoare de perfecțiune a eului liric.

Textul poetic este construit in jurul elementelor de recurentă : „misterul” si „lumina”. La nivel morfo-sintactic se observă repetarea pronumelui „eu” care conferă caracter confesiv poeziei. La nivel stylistic se evidențiază ampla comparație a unui element abstract, un aspect al lumii material, concrete „lumina lunii” precum si cultivarea metaforei revelatorii. Ritmul interior redă fluxul ideilor poetului. Forma modernă este eliberată de rigorile clasice.

Opera este o artă poetică modernă care transmite sentimental contopirii eului liric cu misterele universale si definește creația ca un mijlocitor între eu si lume.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*