RaduMartin/ mai 29, 2018/ Ion/ 0 comments

Relația între două personaje

Statutul inițial al celor două personaje ale căror destine se intersectează, îi așează la polii opuși ai ierarhiei sociale: Ana este fiica celui mai bogat om din sat, iar Ion este un țăran harnic, dar sărac, însă dornic de a obține avere. Pentru Ion instinctul posesiunii este puternic, setea de pământ îl stăpânește, între el și pământ existând o legătura organica, sugerata în secvența a doua din cap 2:”Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca  o chemare, copleșindu-l…(…) Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă: trebuie să aibă mult pământ, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mama”.

Pe de alta parte, instinctul de proprietate este în relație de opoziție cu cel erotic. Ion, cel care iubește pământul mai mult decât o mama, iubește în același timp, o fata fără pământ, pe FLorica. De aici drama personajului care nu poate alege, ci se supune destinului, urmându-și ambițiile. La polul opus se afla Ana, personajul ce ilustrează cel mai clar tipologia victimei: îndrăgostită de Ion și traumatizata de un tata prea dur, lipsit de afecțiune materna și orice forma de comunicare, Ana i se oferă lui Ion  căutând la el afecțiunea de care a fost lipsita. Naiva și supusa autorității masculine, ea nu poate fi decât o victima într-o lume condusa după legi patriarhale.

Statuturile psihologice ale celor doi sunt, de asemenea, antitetice: Ana e cea manipulata, iar Ion este manipulatorul. Din dorința de a-l putea forța pe Vasile Baciu sa o i-o dea pe Ana, dar și pământurile, Ion urmează conștient un plan de seducere a Anei, în urma căruia fata rămâne însărcinată. După ce Vasile Baciu afla cine este tatăl copilului, Ana devine obiectul răzbunării celor doi bărbați. Paralel cu evoluția conflictului celor doi, Ana devine fascinată de moarte, găsind-o ca unica soluție salvatoare. în momentul în care Savista îi spune despre relația dintre Ion și Florica, Ana realizează ca toate sacrificiile ei au fost inutile și nici măcar copilul nu-l poate face pe Ion sa  o iubească, în consecință se spânzură. în schimb, Ion e consecvent în urmărirea planului său și după seducerea Anei, ignora suferința acesteia din cauza bătăilor și umilințelor tatălui ei. în inconștiența lui sincera, după obținerea pământurilor, el cauta sa refacă relația cu Florica, femeia pe care o iubește.

Din perspectiva morală, cele două personaje sunt victimele unor destine imanente, manipulați de două dorințe diferite: Ion de dorința de a obține pământ, iar Ana de dorința de a obține afecțiune. Ei sunt vinovați că încalcă legile nescrise conform cărora destinul nu poate fi schimbat, individul nu iși poate depășii condiția.

În ilustrarea relației dintre cei doi, o scena semnificativă este scena de la începutul romanului, când Ion pleacă de la hora și o cauta pe Ana, pe care o atrage la umbra unui nuc. Aici Ion ii oferă țuică, pe care Ana o refuza amintindu-i de tatăl ei. Secvența următoare este realizată în stil indirect liber, în care sunt prezentate gândurile lui Ion în timpul conversației cu Ana: „Nu-i fusese draga Ana și nici acuma  nu-și dădea bine seama dacă îi dragă. Iubise pe Florica și, de câte ori o vedea sau iși amintea de ea, simțea ca o mai iubește.(…) Dar Florica era mai săracă ca dânsul, iar Ana avea locuri, și case, și vite multe… Ii asculta glasul plângător și îl cuprindea mila, în același timp se gândea la Florica”. În timp ce, în sufletul personajului mai exista dubii, în privința sentimentelor pentru Ana, receptorul textului nu are nici un dubiu ca Ion nu o iubește pe Ana, în ai cărei ochi nu se uita când vorbește, deșii ea e prezentă, pe când Florica, absenta fizic de la scena, este prezentă în mintea lui.

O alta scena semnificativă pentru relațiile dintre cei doi este cea în care, după ce Vasile Baciu afla că Ion e tatăl copilului Anei, își trimite fata acasă la Glănetașu. Ana ajunge la casa lui Ion fără să știe cum, dar indiferența cu care o primește Ion o blochează: acesta mănâncă, tăindu-și cu atenție feliile de mâncare și ștergându-și tacticos briceagul de pantaloni, fără a se uita la femeia din fata lui. Apoi cântărește burta Anei cu o privire triumfătoare, după care ii spune sa își trimită tatăl, pentru ca situația nu poate fi rezolvata de ea. Răceala lui Ion, indiferenta și detașarea cu care el o privește pe Ana prefațeaza destinul femeii. Ana este o victima într-un război al bărbaților, o marionetă care ajunge fără să știe cum de la o casă la alta, pe când Ion este sigur pe el, arogant și superior, iar copilul din pântecele Anei ii dă siguranța că va reuși.

În opinia mea, relațiile dintre Ana și Ion sunt cele dintre manipulator și manipulat, însă niciunul nu reușește să obțină cea ce vrea de la celalalt. Pe de-o parte, cei doi au în comun tentativa de a-și schimba statutul: Ion dorește sa-și schimbe statutul social prin obținerea averii, pe când Ana dorește sa-și schimbe statutul psihologic, căutând iubirea. Pentru Ana, Ion e un substituit al afecțiunii de care e lipsita, iar pentru Ion, Ana e o cale de a se îmbogăți rapid și sigur. Pe de alta parte , cei doi eșuează tocmai din cauza sincerității sau a incapacității de disimulare: Ana nu poate lua nicio atitudine față de Ion din cauza iubirii sincere pe care i-o poarta, încă i se oferă fără a cere vreun angajament din partea lui, în vreme ce Ion, brutal în sinceritatea lui, e incapabil sa își disimuleze repulsia față de Ana sau iubirea pentru Florica.

În concluzie, cuplul Ion-Ana, din romanul Ion de Liviu Rebreanu, se distinge prin, maniera naturalista în care e tratată relația celor doi, prin raporturile de manipulator și manipulat, dar și prin sinceritatea instinctuală care îi împiedică pe cei doi sa comunice conferindu-le celor doi statut de victime în fața unui destin implacabil, mai ales cu cei care încearcă să își schimbe viața.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*