RaduMartin/ mai 18, 2018/ Moara cu Noroc/ 0 comments

Relația intre doua personaje Moara cu Noroc

*Introducere de la temă și viziune (epocă, specie literară, patru particularități de construcție)

Cuplul Ghiță-Ana reprezintă tema familiei și este introspectat psihologic de către naratorul obiectiv și omniscient, care știe ce simt, ce gândesc ori plănuiesc cei doi soți, relatând printr-o narațiune la persoana a III-a. Vocea auctorială urmărește și analizează gândurile și frământările soților, prin variate procedee artistice ale introspecției în conștiință și sufletul acestora.

Apartenența cuplului la realism este evidentă chiar de la începutul nuvelei, când sunt conturate ca personaje tipice, iar familia este unită în decizia pe care trebuie să o ia pentru proprietate și un viitor mai sigur. Fericiți la începutul afacerii, cei doi soți se bucură împreună când numără banii, se uită cu drag unul la altul și amandoi ”la cei doi copilași”, iar soacra se simte împăcată căci avea ”un ginere harnic, o fată norocoasă, doi nepoți sprinteni, iară sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un câștig făcut cu bine”. La numai câteva luni după instalarea la han, drumeții spuneau că fac popas la ”cârciuma lui Ghiță”  pentru că erau pimiți cu drag, iar afacerile mergeau bine, spre satisfacția tuturor.

Blând și cumsecade, trudind pentru familia sa, lui Ghiță i se clatină liniștea atunci când Lică vine pentru prima dată la Moara cu noroc, autoritatea lui ca stăpân absolut peste oameni și locuri sugerând cinism și brutalitate. Deși Ghiță încearcă să fie impunător și dârz în fața lui Lică, este înfrânt de extraordinara influență pe care porcarul o exercită asupra tuturor.

De la această confruntare cu Sămădăul, Ghiță îi ascunde Anei pentru întâia dată ”gândurile grele ce-l cuprinseseră”. Caracterizat direct de vocea auctorială, ”om harnic și sârguitor”, cârciumarul devine treptat ”mai de tot ursuz”, ”pus pe gânduri”, ”nu mai zâmbea ca mai înainte” și mai ales ”își pierdea lesne cumpătul”. Conștient că la „Moara cu noroc nu putea să stea nimeni fără voia lui Lică”, Ghiță regreta pentru prima oară în viața lui că are nevastă și copii. El încalcă astfel un principiu moral esențial: iubirea familiei.

Având un fond etic sănătos și intuiție feminină, Ana simte că Lică este un om periculos și îl avertizează pe Ghiță. Atunci când Ghiță devine ursuz și se înstrăinează de Ana și de copii, aceasta se simte jignită pentru lipsa ei de încredere. Știindu-l cinstit și iubitor de familie, Ana îți face uneori reproșuri că n-a știut să-I fie mereu alături și să-l ajute în momentele dificile prin care trecea. Inteligentă și aprigă, Ana este hotărâtă să-și apere ”liniștea colibei” de influența nefastă a lui Lică, încercând să afle ce-l chinuie pe soțul său ”Te întreb numai; nu vreau să te descos; tu îți dai seama daca ai ori nu ai ceva să-mi spui.”

Relația Ghiță-Ana se degradează pe măsură ce Ghiță câștigă tot mai mulți bani, în cârdășie cu Lică. Lăcomia pentru bani îl determină să accepte o viață periculoasă, plină de riscuri, numai de dragul câștigului, încălcând astfel un alt principiu fundamental al structurii caracteriale, cumpătarea.

Un episod al înstrăinării soților este acela în care Ana descoperă în tejgheaua hanului o bancnotă ruptă la un colt, pe care ea a refuzat-o să o ia de la o femeie văduvă, găsită apoi asasinată în pădurea de lângă han. Ana înțelege că soțul ei e implicat în această crimă, deoarece, bancnota refuzată apare din nou la han, cu complicitatea lui Ghiță, pe care îl vede acum ca pe un om de nimic. Între cei doi soți se produce acea rupture, în urma căreia femeia începe să arate mai mult interes lui Lică, devenind suspicioasă în cee ace-l privește pe Ghiță și fidelitatea acestuia.

Uciderea Anei este gestul disperat al unui om care nu mai are nimic de pierdut. Pentru a nu lăsa nimic în urmă, cu sentimente amestecate, Ghiță o ucide din dragoste, crezând că o eliberează astfel de chinul păcatului, dar și din orgoliu, neputând suporta gândul că a fost înșelat. Când Ana se prăbușește sub lovitura de pumnal a lui Ghiță, mai poate să vadă, înainte de a-și da sufletul, că soțul ei a murit ucis din porunca lui Lică. Cu ultima suflare ea îl strigă pe Lică și, când acesta se apleacă, îi sfâșie obrazul cu unghiile, semn că și-a răzbunat bărbatul.

Ambele personaje sunt mobile, deoarece suferă schimbări importante. Ghiță, din soțul bun și bland, devine bărbatul ascuns și mânios care uită să mai zâmbească. Ana, din femeia cuminte și harnică, iubitoare și sinceră, devine o femeie bănuitoare, lipsită de afecțiune și înțelegere față de soț.

În opinia mea, cuplul Ghiță-Ana reprezintă familia tradițională, din secolul trecut, în care femeia trăiește în umbra bărbatului. Ghiță refuză să asculte sfaturile Anei, pe motiv că ”este ușoară la minte” li decide singur cum e mai bine. Se poate spune astfel că familia se distruge atunci când soții nu mai comunică și nu își mai păstrează unul celuilalt respectul cuvenit.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*