RaduMartin/ mai 18, 2018/ Moara cu Noroc/ 0 comments

Tema și viziunea despre lume Moara cu noroc

*Introducere de la temă şi viziune (perioadă, specie, patru particularităţi de construcţie)

Ghiţă este personajul principal al nuvelei realiste psihologice „Moara cu noroc”, remarcându-se prin complexitate. De-a lungul firului epic, personalitatea sa cunoaşte schimbări profunde, transformându-se treptat şi dramatic dintr-un cizmar cinstit într-un cârciumar care trăieşte cu obsesia banilor. Acesta intră, într-un anturaj nefast, fiind sub influenţa malefică a lui Lică Sămădăul şi înfăptuieşte nelegiuri grave care culminează cu o crimă tocmai împotriva celei pe care o iubea cel mai mult.

La începutul nuvelei, îl întruchipează individul nemulţumit de condiţia sa socială umilă, de a cârpi cizmele oamenilor, pe care o identifică lipsei demnităţii şi independenţei. Nu ţine cont de sfatul înţelept al soacrei şi îşi doreşte mai mult. Atitudinea lui este întemeiată, până la un anumit punct, pentru că depăşirea propriei condiţii prin muncă cinstită conduce către progresul personal. Ghiţă se dovedeşte astfel întreprinzător cand ia în arendă hanul de la fosta moară. Fiind harnic şi descurcăreţ, reuşeşte cu ajutorul familiei cu care trăieşte în deplină armonie, să obţină câştiguri mulţumitoare, fapt care îl conduce spre fericirea temporară. Marea sa eroare este că îşi fundamentează împlinirea sufleţească pe câştigul de bani, ceea ce devine pe parcurs o obsesie care îl dezumanizează.

Situaţia iniţială este perturbată de apariţia personajului negativ, dominator. Prezenţa lui Lică Sămădăul denotă faptul că, în acele locuri neprielnice, nu poate rezista nimeni care se bazează pe cinste, căci ele sunt sub stăpânirea răului. Acesta condiţionează starea materială a lui Ghiţă de complicitatea cu el, arătându-i că nu se putea rămâne la han păstrându-şi independenţa. Cârciumarul îşi dovedeşte caracterul slab în raport cu porcarul, care afirmă de la început superioritatea.

Deşi Ana este ingrijoarata, şi îşi previne soţul despre faptul că Lică este „ori rău şi primejdios”, cârciumarul nu o ia în seamă şi acceptă să fie informatorul Sămădăului, anunţându-l „cine umblă pe drum… cine ce zice şi ce face.”

Încă de la început, cele două personaje sunt prezentate în relaţie de opoziţie. Lică este ferm şi poruncitor, Ghiţă este un caracter slab, umil şi uşor de stăpânit.

Conştiinţa acestuia din urmă manifestă un puternic dezechilibru, un conflict generat de dorinţa sa de a rămâne un om cinstit şi obsesia de a avea bani, fapt posibil numai prin tovărăşia cu Lică. Pe parcurs cârciumarul trece prin mai multe stări, care îl conduc către pierderea propriei identităţi şi câştigarea uneia iluzorii, aceea a câştigului obţinut pe căi necinstite. Devine fricos, îşi ia măsuri de prevedere împotriva unui presupus duşman şi, dintr-un om vesel şi optimist, „om harnic şi sârguitor”, aşa cum îl carcaterizează, în mod direct, naratorul, devine „ursuz şi irascibil, trecând uşor de la o stare la alta”.

Dezamăgirea sa este evidentă în momentul în care, de dragul câştigării încrederii Sămădăul, o împinge pe Ana, pe care o iubeşte enorm, în braţele acestuia, folosindu-se de ea, în mod egoist, meschin, pentru atingerea propriilor teluri.

Imaginea de om cinstit a lui Ghiţă se destramă pe parcurs, acesta făcându-se vinovat de fapte din ce în ce mai grave: pârtaş la afacerile necinstite ale lui Lică, complicitate la jaf şi, la final crimă împotriva propriei soţii.

Scena depoziţiei şi a judecăţii are rolul de a demonta mecanismul de pârghii al fatalităţii, al faptelor dirijate de mintea diabolică a unui om în stare să-l cuprindă în desfăşurarea lui: Lică a jefuit şi şi-a creat un alibi atât de puternic, încât sub pavăza lui mai poate înfăptui nepedepsit o crimă. Reuşeşte, în acelaşi timp, să-şi inculpe duşmanii direcţi pe Săilă şi pe Buză-Ruptă, şi să-l treacă sub bănuială pe Ghiţă.

Totul se petrece în răstimpul unei zile şi nopţi, când Sămădăul ucide, îi lichidează pe duşmani, îl aserveste pe Ghiţă, îl dezarmează pe urmăritorul Pintea, făcându-l să pară ridicol. Orientarea morală a faptelor se menţine în umbră şi admiralism, rămâne explozia de putere. Sămădăul ia forma umană a destinului, el este unealta prin care soarta îşi îndeplineşte cursul.

La final, Ghiţă devine criminal, omorându-şi soţia din gelozie şi ajungând astfel pe ultima treaptă a dezumanizării. Slavici, un profund moralist, nu ezită să-i aplice o binemeritată pedeapsă capitală; moartea sa constituie ca singura soluţie salvatoare, căci la cât de slab e caracterul său, cu siguranţă nu ar fi putut trece niciodată peste obsesii şi remuşcări.

În ceea ce priveşte modalităţile de caracterizare, predomină caracterizarea indirectă, bazată pe trăsături ce reies din faptele, vorbele, atitudinea personajului, cum ar fi teama, suspiciunea, neliniştea permanentă.

Monologurile interioare denotă frământări sufleţeşti puternice, personajul autocarcterizându-se ca un om necinstit, trăsătură de care îi este ruşine, dar pe care o motiviează pueril printr-o pornire interioară de nestăvilit, dănd vina pe destin.

În relaţia cu celelalte personaje, Ghiţă se dovedeşte a fi un caracter slab; deşi şi-a dorit prosperitatea, fondul său sufleţesc nu a putut susţine independenţa câştigată şi de aceea a devenit victima propriei iluzii. În  confruntarea cu tăria de caracter a lui Lică, el nu are nici o şansă de a reuşi să se împotrivească. Soţia sa, Ana, este la fel de slabă ca şi el, dar are forţa interioară de al preveni de un fapt pe care şi el îl vede ca pe o ameninţare, dar căruia îi este incapabil să i se sustragă.

În opinia mea, Ghiţă este cel mai complex personaj din scrierile nuvelistice ale lui Slavici, al cărui destin ilustrează toate cele trei straturi tematice ale nuvelei (social, psihologic şi moral). El este construit conform esteticii realiste, de altfel întreaga creaţie a prozatorului transilvănean remarcându-se prin optarea pentru principiul neosimilităţii, tipizarea ca mijloc de construcţie a personajelor, folosirea detaliului semnificativ.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*