RaduMartin/ mai 18, 2018/ Povestea lui Harap-Alb/ 0 comments

Caracterizare de personaj Harap-Alb

*Introducere de la temă și viziune (perioadă, specie, patru particularități de construcție)

Protagonistul basmului, fiul de crai, devenit Harap-Alb pe parcursul drumului său inițiatic, se remarcă prin calitățile sale, pe care are ocazia de a le proba de-a lungul întregii scrieri. În jurul personalității sale in formare se încheagă țesătura epică a basmului cult.

Din punctul de vedere al modalităților de caracterizare se remarcă, în primul rând, caracterizarea directă, făcută de narator sau de personaje: fiul de crai este considerat ,,boboc în felul său la trebi de aijtea”, ,,slab de înger”, ,,mai fricos ca o femeie”, ,,naiv”, uneori ,,mânios”. Sfânta Duminică i se adresează cu admirație ,,Vedea-te-aș împărat, luminate crăișor”, în timp ce spânul îl privește cu dispreț, considerându-l ,,slugă vicleană”. Caracterizarea indirectă reiese din faptele sale, din vorbe, din atitudinea față de ceilalți, din limbaj. Frumusețea sa spirituală și optimismul sunt evidente în fiecare moment al scrierii.

Primele două etape ale destinului său dezvoltă procesul sinuos al maturizării personajului în vederea atingerii treptei maxime a propriei aspirații, aceea de a ajunge împărat.

La început el este fiul cel mic, crescut în umbra fraților, dar care are ocazia unică de a-și dovedi, ca și în basmele populare, superioritatea. El nu are puteri supranaturale, ci, din contră, este o fire sensibilă: plânge în grădină pentru că frații mai mari și-au dezamăgit tatăl. Sensibilitatea sa este dublată însă de o ambiție imensă și de mult curaj: se oferă să își ajute familia și să treacă proba plecării în călătorie.

Prima probă, a formării sale se adresează sufletului: milostenia. Când o bătrână îl roagă să o ajute, el nu ezită să o miluiască, dovedind bunătate dar și naivitate deoarece nu își pune nicio clipă problema cum a ajuns în grădina palatului. Mezinul intuiește bunele intenții și îi urmează sfaturile întocmai, alegând pentru plecarea in călătorie armele, hainele și calul folosite de tatăl său în tinerețe.

Proba din dreptul podului, loc simbolic al trecerii către o altă etapă a vieții, este depășită cu vitejie. Totuși, novice fiind, este păcălit de Spân, cu care se întovărășește, nerespectând sfatul părintesc, faptă pentru care se simte foarte vinovat, având mustrări de conștiință.

Acceptarea Spânului drept călăuză are consecință imediată pierderea propriei identități și renașterea sub un nou nume construit pe baza unui oximoron. Coborârea în fântână este o scenă simbolică pentru evoluția protagonistului. În acest spațiu se produce prima moarte simbolică a fiului de crai ce iese în ipostaza de slugă a Spânului. Jurământul pe ascuțișul paloșului, la care l-a supus Spânul, conștient fiind de loialitatea fiului de crai, este considerat de personaj un act sacru, pentru care are un profund respect și de care se poate elibera doar prin moarte.

Pregătit să înfrunte vicisitudinile drumului ales, își asumă probele impuse de stăpânul său și le trece cu bine alături de cei apropiați sufletului său, calul și Sfânta Duminică. Latura sa profund umană se dezvăluie prin lamentații, dar dovedește curaj și perseverență reușind să treacă obstacolele vieții.

Eroul central este foarte sociabil, prin comunicare reușește să-și facă prieteni loiali, este mărinimos ajutând furnicile și albinele prin fapte nobile. Cele cinci personaje Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă îl ajută în trecerea probelor impuse de Împăratul Roșu, cu sprijinul albinelor și furnicilor reușind să ducă fiecare misiune la bun sfârșit. La finalul călătoriei, Harap-Alb cunoaște un nou sentiment, mult mai puternic, iubirea, dar structura sa sufletească nu îl împiedică să uite devotamentul față de Spân așa că o duce pe fată acestuia. Ea însă intuiește adevărata identitate a celui pe care îl iubește și îl ajută în confruntarea finală, aducându-l la viață, într-o nouă existență, ca tânăr împărat.

Din punctul de vedere al relației celelalte personaje, se remarcă atitudinea pacifistă a eroului, care se străduiește să păstreze legături amiabile cu ceilalți, chiar daca uneori greutățile îl copleșesc. Plin de viață și sociabil nu ezită să facă bine celor din jurul său, fiind astfel răsplătit prietenește. Fără aceste trăsături nobile ale sufletului său, n-ar fi reușit să-și îndeplinească aspirația înaltă de a deveni împărat.

În opinia mea, Harap-Alb este un personaj reprezentativ pentru basmul cult, simbolizând tipul eroului care își asump destinul, în toată complexitatea sa. Acest fapt contribuie la ilustrarea unei individualități, ale cărui fapte rămân în limita umanului.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*