RaduMartin/ mai 18, 2018/ Baltagul/ 0 comments

Caracterizare de personaj Baltagul

-„Baltagul”, 1930, roman realist, interbelic, mitic, traditional

-imbina doua coordonate, aspectul realist (monografia, repere spatio-temporale, detaliu semnificativ) si aspectul mitic (gesturile Viitoriei, traditii pastorale, comunicarea om-natura)

Tema ilustreaza lumea artistica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean pastrator de traditii cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.

Titlu ofera cheia interpretarii romanului. Fiind o secure cu doua taisuri, baltagul sugereaza alualitatea existentei, viata si moartea, binele si raul, crima si pedeapsa. Obiect sacru cu puteri magice, baltagul ofera protectie celui care il poarta. In limba greaca („labirys”)  baltagul inseamna „labirint”.Drumul parcurs de Vitoria in cautarea sotului poate fi interpretata ca un labirint extern iar framantarile, nelinistea femeii constituie un labirint interior.

Personajul principal este Vitoria Lipan, femeie puternica, munteanca, sotie de oier, mama autoritara. Ea este tipul femeii voluntare, „un exponent al spetei”(G.Calinescu) dar si o individualitate prin insusirile sale (perspectiva unui detectiv).

In expozitiune, prin caracterizare directa realizata de catre narator, se schitiaza portretul fizic al Vitoriei Lipan. La cei aproape patruzeci de ani ai sai, ochii ei caprui, „obraji inca tineri”, „rasfrangeau lumina castanie a parului”. Impovarata de nelinisti, Vitoria traieste un zbucium interior, deoarece nu mai stie nimic de sotul ei, Nechifor. Punctul de plecare pentru toate aceste stari este dragostea purtata dintotdeauna sotului ei. Femeia gasete taria morala de a pleca in cautarea labirintului: „N-am sa mai am hodina cum n-are paraul Trascaului pan’ ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan”.

Apartinand lumii arhaice, pastorale, Vitoria transmite copiilor respectul pentru traditii. Ca mama, ii interzice Minodorei sa se indeparteze de traditii („Iti arat eu coc, valt si bluza…! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea, n-am stiut de acestea – si-n legea nostra trebuie sa traiesti si tu!”).

Eroina impresioneaza prin luciditate si prin stapanire de sine. Desi initial se gandea sa il trimita doar pe Gheorghita in cautarea lui Nechifor, femeia isi da seama ca acesta are nevoie de mintea si de experienta ei de viata. Il convinge pe Gheorghita de necesitatea plecarii cu argumente potrivite: „De-acu trebuie sa te arati barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau.”. Ordonata, meticuloasa, cu simt practic, ea randuieste totul cu abilitate fara sa ii scape vreun amanunt. Intreprinzatoare, vinde produsele pe care le avea, constienta de pericole, ii face lui Gheorghita un baltag pe care il sfinteste preotul. Credincioasa, femeia tine post douasprezece vineri, se spovedeste, se impartaseste. Superstitioasa merge la baba Maranda si intelege ca vestile despre barbbatul ei nu vor fi bune din semnele pe care i le da visul in care Nechifor apare intors cu spatele, cantecul cocosului cu pliscul intors catre poarta sau nourul negru de catre Ceahlau.

In timpul calatoriei, femeia culege cu abilitate informatii de la cei intalniti, dovedeste inteligenta prin felul de a vorbi, uneori cuvintele ei fiind adevarate maxime(„Eu citesc pe tine, macar ca nu stiu carte”; „cel ce spune multe, stie putine”; „Cine nu cearca nu izbuteste”).Cand intalneste cumetria si apoi nunta, Vitoria respecta traditia si obiceiurile desi intelege ca schimbarea ordinii firesti a evenimentelor nu este semn bun in drumul ei. Eroina da dovada de stapanire de sine, forta de a-si ascunde ingrijorarea, echilibru si masura. In raport cu Gheorghita, Vitoria este initiatoarea, coborarea in rapa pentru privegherea osemintelor echivaleaza cu coborarea in infern. Cu luciditate, femeia nu uita nici un amanunt, anunta autoritatile, pregateste inmormantarea si parastasul. Inteligenta, ea reconstituie scena crimei si o povesteste celor prezenti la parastas in asa fel incat vinovatii isi vor recunoaste faptele. Confruntarea cu Calistrat Bogza, il face pe acesta sa isi piarda cumpatul. Femeia dovedeste inteligenta iar scena reprezinta reprezinta finalul procesului  de maturizare a lui Gheorghita. Infruntarea celor doi ucigasi si determinarea lor sa-si recunoasca faptele o transforma intr-un „Hamlet feminin”(G.Calinescu) iar pentru calitatile ei remarcabile, Nicolae Manolescu o numeste „o femeie in tara brabatilor”.

Finalul cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei in legatura cu familia ei fara a uita ca va trebui sa se intoarca pentru a implini „datoria de patruzeci de zile”.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>
*
*